exploratul face lumea mai bună

După ce ne mai plimbăm prin oraș

și mâncăm un haggis tradițional scoțian

la un pub … [...] de peste drum, recomandat de la hostel,

sindromul King Kong își cere drepturile, așa că urc cu M. pe dealul Calton,

pentru priveliște.

Aici se află și Monumentul Național, supranumit și Rușinea Edinburghului (zice V.) – niște coloane grecești pe care nici nu le-am pozat, că doar atâta sunt, coloane – n-au avut bani

Am auzit prima dată de Castelul din Edinburgh de la Takeda, habar n-aveam că există așa ceva.

Situat pe vârful unei coline la care se ajunge ușor din oraș,

e impunător, mai precis nimeni nu-i impune la ce sit.

Orașul

de jos

se vede

frumos.

De la nivelul supertunului Mons Meg

capeți o privire de ansamblu asupra “noului Edinburgh”,

care e de fapt tot vechi, făcut după un concurs de… [...]

În fiecare excursiune îmi place să merg măcar într-un loc în care n-am mai fost niciodată. Şi dacă tot eram pe Insulă, şi cum spre Scoţia tânjeam de mult, de când cu povestirile lui V. şi T., după ce am citit, mai recent lucruri frumoase despre Edinburgh la Takeda, am întrebat kayak-ul, şi kayakul a zis 90 de dolari dus-întors Londra-Edinburgh. Zis şi făcut.
Autobuzul Airlink costă 6 lire dus-întors… [...]

În catedrala Westminster

nu e voie să faci poze, n-ai voie nici să mesteci gumă,

așa că n-am făcut decât de-afară și din curte.

Dar asta nu înseamnă că nu merită o vizită înăuntru. E mare și impresionant, din aceeași categorie cu Notre Dame, cu care și seamănă.

Pentru mine cel mai interesant e tronul pe care se încoronează regii de la 1308 încoace (!).
Când am ieșit, Benny se… [...]

Garda la Palatul Buckingham se schimbă la ora 11. Ajungem cu foarte puțin timp înainte, dar sperăm că azi fiind zi de lucru, în extra-sezon, nu va fi atâta lume. Da de unde, e plin.

Ne așezăm într-un colț, vedem cum intră nu peste mult timp fanfara,

și sperăm să prindem măcar câteva secvențe prin mulțimea din fața noastră.

Prindem, până la urmă, mai printre gratii,

mai pe lângă, că… [...]

Când auzeam Covent Garden mă gândeam la operă, ”pe scena de la Covent Garden”. La Londra am auzit însă Covent Garden mai mult în context culinar – ne întâlnim acolo că se mănâncă bine. Într-adevăr, găsim piața de mere

și multe restaurante

care de care mai apetisante, de exemplu acel ceaun imens de paella de jos.

Ne întâlnim cu V. la metrou, până una alta dăm o tură și –… [...]

Doamna S. făcea parte din categoria de oameni despre care nici nu-ţi pui problema cum ar arăta lumea fără ei. Şi asta chiar dacă nu-ţi sunt prieteni apropiaţi, ci “prin alianţă” – sunt oameni care îşi au locul lor în lume, pe care o umplu şi o colorează.
Când oameni din aceştia dispar brusc, după ce trec câteva momente în care-ţi ţii respiraţia şi altele în care nu înţelegi mesajul,… [...]

Crododilul din “Onkel Walter, kauf ein Krokodil” s-a ascuns la un moment dat în Hyde Park. Şi fiind prima carte citită de M. în viaţa ei, bineînţeles că trebuie să vedem cam cum devine acest Hyde Park în care s-a hide… [...] crocodilul. Începe la arcul de marmură, Marble Arch, unde ne lăsase autobuzul de aeroport,

şi se desfăşoară larg privirii în partea cealaltă.

E soare, dar frig, în copaci veveriţe

De la domnul Sherlock am mers ață la doamna Tussaud,

un personaj foarte interesant, născută în 1761 (!) – nu stiam că e așa de demult moda cu figurile de ceară. Louis XV, revolutia franceză, războaiele Napoleoniene, pe toate le-a trăit (abia a scăpat de ghilotină, fusese deja pregătită). Mai multe despre viața ei tumultoasă, pe wikipedie.
N-aveam de gând sp fac poze figurilor de ceară, dar… până la urmă… [...]

Ne-am întors pe Baker street, de data asta pe ziuă, pentru a vizita casa unui anume domn care a locuit la numărul 221b.

M. e fan, așa că s-a pozat cu polițistul (Lestrade?) de la intrare.

Sherlock Holmes n-a locuit de-adevăratelea… [...] în casa care e azi muzeu,

dar probabil dacă ar fi existat, în această cameră și-ar fi făcut meditațiile,

la această masă ar fi luat ceaiul,

din aceste pipe

Muzeele mari de stat din Londra au intrarea liberă – în frunte cu British Museum.

Poate un mic gest de reverență, după toate pe care le-au… ăă… luat din alte părți. Am o reținere când văd la muzee din Franța sau Anglia artefacte valoroase din țări aflate la mare depărtare. Și atunci îmi aduc aminte de ce-a zis Teuta, suedeza cu origini albanez-kosovare din Kruja – dacă n-ar fi fost… [...]

Vedere matinală din fereastra hostelului.

Cum ieșim în Oxford street ne atrage atenția o mulțime pe partea cealaltă, ce s-o da?

Mirese!

Mirese până-i hăul, de toate voalurile,

privirile

și confesiunile.

Ghici despre ce era vorba?
Nu știu, că n-am întrebat. Am mers mai departe la metrou,

ieșind la Holborn, unde am luat-o pe lângă biblioteca regelui

spre biserică, unde am ajuns pe la 12 trecute fix.

Plin de lume!… [...]

De fapt aveam de gând să mai dăm o tură de seară cu autobuzul turistic, dar am auzit că muzeul Tate are deschis până la 10 seara în week-end, așa că ne-am dat spontan jos și-am intrat. Gratuit, ca la majoritatea muzeelor mari de stat ale Londrei (respect!).
În hol, întuneric.

În rest… na, muzeu de artă modernă, ce vrei. Tot felul de ciudățenii.

Pozele provin de la identificarea românilor… [...]

De curând s-a dat drumul la croaziere pe Tamisa, zice ghidul lui M. – chiar mă mir că nu erau de mai demult, dar într-adevăr parcă nu-mi aduc aminte să fi auzit dățile trecute că se poate. Păi hai. Biletul e inclus în cel de autobuz turistic, merită. Coborâm la podul Westminster jos la apă, chiar vizavi de marea roată,

pe lângă care trecem

cu barca. Unul din matrozi a… [...]

”Unde se poate lua un micdejun bun?” ”La The Breakfast Club… [...] de pe D’Arblay street, chiar după colț”.
Într-adevăr, un mic-dejun englezesc zdravăn

într-o atmosferă plăcută cu perete ”clasic” plin cu bilețele și bancnote (de azi, încă una de-un leu)

se pare că e foarte popular – noroc că ne-am trezit mai devreme, de-am ajuns pe la 10 și-am găsit loc, când am plecat era ditai coada.

Azi în program,

Scrie pe website, undeva jos mic, dar cine vede. N-am văzut nici eu, nici cele două fete care fac check-in… [...]-ul lângă mine, Georgiana şi colega ei. “Uite că scrie, faată.” Aşa că n-avem ce face şi plătim cele 10 lire extra pentru a deveni membri ai asociaţiei hostelurilor pentru tineret, YHA. Am rezervat aici 5 nopţi, normal că preţul era bun, dar dacă nu eşti membru plăteşti 3 lire

Am lăsat la urmă episodul pentru mine cel mai memorabil din toată excursia. Văzusem pe hartă că orașul e pe două maluri ale unei strâmtori, iar din Stora Gatan plecau străduțe în jos ce păreau să ducă spre lac – ia să vedem.
Și ce idee bună – culorile parcă se încălzesc dintr-o dată, deja din micul port cu bărci la iernat,

apoi casele roșii,

iar în cele din urmă… [...]

Dar Stora Gatan nu e singurul lucru de văzut în Sigtuna. Fiind cel mai vechi oraș din țară are dintre cele mai vechi clădiri, câteva biserici de pe la 1100-1200. În frunte cu Sf. Olof (ce nostim sună),

o ruină impunătoare

care pe vremuri (adică acum fix 1000 de ani) arăta altfel.

E situată chiar lângă biserica Sf. Maria,

mai ”nouă”, din sec. 13,

cea mai veche încă în funcțiune… [...]

Sigtuna, îmi place cum suna. Și-mi place că nu prea găsești multe informații, wikitravel e gol, wikipedia e sumară, zice doar că are un centru drăguț cu case vechi și cea mai mică primărie din Scandinavia,

poate chiar din Europa.

Cel mai vechi oraș din Suedia! Fondat în 980 și bine păstrat, zic ei. Ia să vedem. Găsesc fără probleme strada principală, Stora Gatan, și da, e foarte pitorească.

Vorba… [...]

Dimineață cu ceață. Arată bine în poză, dar s-o păstra și aici tradiția ceață dimineață înseamnă soare mai târziu?

Cum ajung la Sigtuna?
De la Stockholm Centralen un tren până la Märsta (pronunțat merșta), apoi schimbat cu autobuz.
Buun, las bagajul la hostel,

și la drum pe jos spre gară.

Desigur,

dacă tot merg pe jos,

nu se lasă fără niște instantanee

colorate

și cu picățele.

Ajuns la gară mă… [...]