Ăştia micii
Atât Ceahlăul, aţoşi şi cu tupeu, cât şi Craiova, exuberanţi risipitori de ocazii, s-au încadrat în şirul destul de lung al echipelor „mici” care au făcut meciuri foarte bune împotriva primelor clasate.
Mi-au plăcut driblingurile Craiovei (Wobay şi Luţu), de fapt tot jocul lor variat şi combinativ, cu Baird (mai ales) şi Costea peste tot; paradele lui Coman (la „capul” lui Baird, în special, de pus la colecţie), din păcate singurele momente memorabile din partea Vişinie, unde m-au mirat neplăcut numeroasele „găuri din defensiv㔺i senzaţia de „ratangiu” lăsată de Joao Paulo.
Mi-a plăcut şi arbitrul, mai precis cum la faza eliminării lui Bozovic i-a explicat în amănunt de ce l-a dat afară, arătându-i obrazul a „mai şi protestezi, un pic de jenă nu-ţi e?”. Fază la care Bozovic n-a mai zis nimic şi a plecat, nu înainte de a merge la adversar să vadă dacă mai are falca la loc. Mi-a plăcut gestul, păcat că a fost nevoie de el după reacţia stupidă de dinainte care a cauzat eliminarea.
Ăştia micii arată că pot. De te şi miri cum de sunt aşa jos în clasament. Probabil că pot, dar nu tot timpul…
March 16, 2008 5 Comentarii Încadrare: Coltul tele-spectatorului,fotbal
Alex_S on 
Alex on 
Sorin P. on 
admin_ on 
5 comentarii
Putin mai multa experienta si ceva mai multa pregatire fizica. Pe final impotriva unei echipe in 10 oameni, o echipa tanara, asa cum este cea a Craioveai ar fi trebuit sa zburde. Aratau sleiti.
Mie nu mi.a placut arbitrul pentru ca a anulat un gol pur englezesc. Trebuia sa fie ceva urat si in acest meci.
In rest, o partida …vorba aia ….” peste media..bla bla”..
da, golul a fost foarte fain intr-adevar. nu stiu daca a fost sau nu fault, parea sa fi fost, da’ nu concludent.
Ăştia micii pot şi ei ( sindromul piticului
da’ numai din când în când. Nu trebuie decât să ne amintim de tot felul de rezultate aiuritoare gen USA – Anglia 1-0 la mondialele din Brazilia ’54, Red Koreea – Italia 1 -0 în Anglia ’66, un Malta – RFG 1 – 1, oricum un scor egal, România – Armenia 1- 1 etc.
Explicaţia este destul de simplă: ăia marii nu se concentrează suficient ( cu cine jucăm ? aaa, cu alde pleziriştii ăia ) iar ăia micii aleargă ca descreiraţii… fac şi ei un fel de antrenament cu public… Iar dacă le mai şi iese fun drinbling ‘au un gol de zile mari ( gen Bunica Buzăului ) şoul este complet. Plus că echipele mari, chiar şi când joacă prost, tot reuşesc un meci cât de cât aerisit, cu niscai faze plăcute ochiului.
Să nu uităm că între 2 echipe mici rareori apare un meci frumos, interesant – pentru că ambele joacă încâlcit, îşi dau tare la gioale etc. Cine mă-sa mare a văzut vreodată, de exemplu, un meci interesant între România şi… Bulgaria !? Ia pune-le să joace cu Anglia sau Argentina ! Aleargă balcanicii ca dracii !
asa e. pandurii-craiova e sus in clasamentul celor mai penibile meciuri. dupa care, transformare totala din stângîndreptaci in fini dribleuri si ţesători de pase când au jucat cu alde stele and rapizi.
Comentează