Category — cujetari

Am dat peste studiul acesta, Country Brand Index, ediţia 2008, şi mi-au căzut ochii pe graficul din imagine. Ce steag recunoaşteţi la rubrica “en vogue”? Element ajutător: e primul!

Dap, în 2008 România era considerată ţară “în vogă”. Vestea bună e, citez într-o traducere foarte aproximativă (cuvintele şi expresiile potrivite îmi lipsesc din vocabular, propuneri alternative snt binevenite): “o ţară în vogă e agreată de un grup de oameni “care… [...]

Inspirat de o scurtă şuetă de acum câteva însemnări, m-am apucat şi-am recitit Jocul lui Ender. E o carte “rapidă”, de genul “greu de lăsat din mână”, am dat-o gata în câteva seri (plătind a doua zi cu trezire (şi mai) chinuitoare… asta e). M-a “lovit” ceva, citind: Cartea a fost scrisă în 1985, deci cu puţin înainte de căderea Cortinei de Fier. E un SF, vorbeşte despre societatea umană… [...]

“Cu ce echipă ţii?”
(măcar bine că nu m-a întrebat, ca restul de 90% din populaţie, dacă “snteţi şi voi la mondiale?”) “N-am o favorită… de obicei ţin cu echipele ‘mici’.”
“Da, aşa credeam şi eu.”
(mă-ntreb de ce credea aşa – chiar o să pun întrebarea, e interesant) “Iar dacă joacă frumos, cu atât mai bine.”
“Deci şi cu Germania… (zâmbet larg)”.
“Ăăă… Germania nu prea se califică la… [...]

Avem un concurs între colegi – fiecare şi-a ales 11 jucători participanţi la campionatul mondial, evoluţia lor fiind punctată după fiecare meci. Primesc puncte dacă bate echipa lor, mai multe dacă dau şi gol, li se scad dacă iau cartonaşe, etc.
Sunt curios cât la sută din echipe îl au pe Messi . Din cei cu care am vorbit, toţi. Mai apar Fernando Torres, Xavi, Rooney – “the usual suspecţ”.… [...]

Două doamne. În vârstă, cu părul alb, una cu ochelari. Ne-am aşezat lângă ele la terasa Rohan din centrul Strasbourgului, şi vrând-nevrând le-am ascultat frânturi de conversaţie. Abia după o vreme am conştientizat ce mi se părea ciudat: una vorbea franţuzeşte, cealaltă într-un dialect nemţesc asemănător cu ce se vorbeşte în elveţia. Nemţoaica mai băga câte-un cuvânt franţuzesc pe alocuri, dar în rest se ţinea de păsăreasca ei, cealaltă doamnă… [...]

Şi-acum că am descărcat impresiile de pe harddisk, s-a făcut loc şi pentru alte informaţii. Nimic surprinzător – simţeam de mult unele din lucrurile care se povestesc principial în filmul de mai jos, dar tânjeam după un suport matematic. L-am găsit în filmul de mai jos. L-am găsit prin acest articol, şi el demn de o citire.
Când aveţi o oră metafizică, sugerez cele de mai jos:
Partea 1

Partea… [...]

Mi-am pus în cap să notez câteva idei cu care rămân după fiecare carte citită, poate aşa nu mai uit 98% din ele în momentul în care am închis-o. Le notez aici, că poate interesează şi pe alţii.
Prima la rând e The Agile Gene, terminată ieri. O aveam de ceva vreme în bibliotecă, dar m-am tot codit s-o încep. M-a intimidat că era mult text şi nici o poză… [...]

Mă gândeam în trafic într-o zi, dacă cineva ar fi întrebat pe majoritatea acestor domniţe care poartă iegări (am aflat că le zice leggins, leghinşi deci) acum să zicem 2 ani dacă cred le-ar sta bine această îmbrăcăminte, ce-ar fi zis?
Teoria mea e că ar fi zis că le-ar sta groaznic. Iar dacă ar fi întrebate acum, ar zice că le stă bine. Despre exact acelaşi lucru. Mi se… [...]

Un proverb pe care l-am auzit azi de la un om care tocmai a fost concediat:
“Când bate vântul schimbării, unii construiesc ziduri, iar alţii mori de vânt.”

Că tot vorbim despre sate şi ţărani, un articol (tot de la Ane) despre ce a impresionat de fapt un străin în România. Cum am precizat şi cu alte ocaziuni, sunt de acord cu ideile de mai jos:
“Trying to compete with the west when it comes to tourism cannot succeed if the locations and infrastructure are as poor as they are in Romania. Romania’s beaches and ski resorts are… [...]

A mai căzut un avion. Cum ziceam înainte, spectaculozitatea evenimentului atrage atenţia şi creează teamă în mod disproporţionat faţă de probabilităţi, dar cam atât. Ştirea ne intră pe o ureche, zicem un “of, săracii”, ca acum, cu avionul din Comore, şi apoi ne iese pe cealaltă, sau se afundă undeva în inconştient.
Nu la fel se întâmplă când avem o legătură, cât de îndepărtată, dar personală, cu vreunul din cei… [...]

Frica de zborul cu avionul e ceva total subiectiv şi neancorat în evidenţe. Poate din cauză că e ceva de care n-ai cum să te fereşti. Fiind la sol, ai senzaţia de control asupra propriului destin, pe când în aer eşti total expus forţelor naturii şi priceperii a 2 piloţi.
Greşit. Eşti mult mai în siguranţă în aer decât la sol. Statistica spune că probabilitatea de a muri într-un accident… [...]

Însemnarea asta am scris-o mai demult, da’ n-am publicat-o. N-aveam de ce s-o leg. Acum o leg, oarecum indirect, de articolul ăsta al lui Takeda.
…
Motto: Eşti cu adevărat patriot când nu-ţi iubeşti ţara pentru că e perfectă, ci în ciuda micilor (sau marilor) ei imperfecţiuni.
Ce treabă are asta cu ciocolata africană? Păi, le-am adus colegilor o cutie. X. zice – “nu, multumesc, nu-mi trebuie acum. Şi, oricum,… [...]

Parcă-l aud pe Obama, gândind: “Mă, să pun în titlu oare cuvântu’ ăsta pe care nu-l înţeleg juma’ din americani, ca să nu mai vorbim de restu’ lumii,” (rectific: nu cred că s-a gândit la restu lumii) “sau să nu-l pun? Avantajul ar fi că sună sofisticat; dezavantajul, că sună sofisticat.”
Până la urmă l-a pus, şi-a numit cartea “Audacity of hope”. Audacity, din câte înţeleg, înseamnă ceva gen curaj,… [...]

Banu’ are un preţ.

“Ce prostie, ce pierdere de vreme, ce frecţie la picior de lemn”, vor zice unii sceptico-pragmatici. “Tipic românesc, oamenii ’se mobilizează’ când e prea târziu, se adună şi cântă ode, nu au ce face.”
Asta a propos de ştirea că vreo 200 de braşoveni s-au strâns la stadion, au aprins lumânări şi au cântat şi scandat în amintirea unui fost fotbalist al clubului din localitate, decedat în urma unui accident… [...]

Partea bună la faptul că plouă şi e frig e că mai crapă din muşte şi ţânţari.

La sala de sport unde am fost la un badminton cu L. si C., doamna de la receptie m-a intrebat – “vreti si cheie de la garderoba, nu?”
“Nu.”
S-a uitat mirată la mine, dar n-a zis nimic. S-a uitat din nou mirată când am zis că am venit mai devreme cu juma’ de oră şi că aş vrea să bat mingea la coş până vin colegii mei, se poate?… [...]

Am plecat când era aglomeraţia la apogeu, ieşeau toţi de la servici. Ei, şi care-i skepsisul unui scuter, dacă nu să o iei pe lângă coloana de maşini şi să le ieşi în faţă la stop? Că dacă nu, eşti la fel de încet ca cu maşina, şi n-ai făcut nimic. Am luat-o aşadar pe linia de tramvai, am ocolit platforma staţiei prin stânga, nu prin dreapta, cum mergeau maşinile,… [...]

Că tot vorbeam acum ceva vreme de sindroame gen OCD… se pare că am o oarece obsesie pentru eficienţă, în sensul că mă enervează timpii morţi. Să ne înţelegem – dormitul când ţi-e somn nu e timp mort. Lenevitul cu bună-ştiinţă nu e timp mort. Timp mort e atunci când aştepţi pe cineva care întârzie, fără să ai ce face între timp (dacă ai ce face, nici o problemă), sau… [...]