Category — culturale

Ieșind de pe stadion vedem afară o mulțime de oameni așteptând la ce păreau niște grilaje. ”Ce-i cu ăștia, sunt și ei la meci?!” ne întrebăm absurd. La o privire mai atentă vedem steagurile cu X – așteaptă la X-Factor! Probabil e finala, în sala aceea polivalentă din spate. Uuaah, pe frigu’ ăsta! E drept, la cât sunt de înghesuiți, probabil nici nu le e frig.

Îi lăsăm și căutăm… [...]

Am parcat maşina lângă lac într-un loc liniştit şi am luat-o pe bulevard spre Bellevue – bănuiam că voi da peste ceva interesant, şi într-adevăr, am găsit TIRurile în pregătiri pentru defilare, cu primii costumaţi prin preajmă.

Am o secundă de ezitare – pe unde s-o iau, pe stradă liniştită, sau prin mijlocul evenimentelor?

Prin mijlocul evenimentelor.

Păi, nu? Dacă tot am venit,

să vedem ce are de oferit

peisajul.… [...]

26 iunie 2011
Ernst Beyeler a fost, zice aici, cel mai important dealer de artă modernă din Europa postbelică. În 1982 a inaugurat împreună cu soţia Hildy muzeul “Fondation Beyeler” în satul unde locuia, undeva lângă Basel. Muzeul găzduieşte impresionanta colecţie de artă modernă strânsă de cei doi pe parcursul a 40 de ani. Se zice că Beyeler avea “ochi” pentru lucrări care urmau să devină celebre, şi le cumpăra… [...]

Dacă nu era C., nu ştiam de noaptea muzeelor. Spre deosebire de Bucureşti, unde e gratis, aici se plătesc 25 de galbeni pentru biletul valabil toată noaptea la toate muzeele – ceea ce încă e bine, dat fiind că doar la muzeul de artă intrarea e vreo 30 de galbeni în mod normal. Mă-ntreb ce impact ar avea o asemenea măsură în Bucureşti – pe de o parte s-ar strânge… [...]

Atâta m-am mocăit până a început să plouă. Cam fără chef, am plecat totuşi să văd street parade şi să fac nişte poze. Intenţionam să mă urc în turla bisericii să văd mulţimea, dar era deschis până la 5, eu am ajuns pe la 6 şi ceva. Asta e, am privit strada de pe balustrada din faţă.

Aici nu era multă lume, treaba se mai înghesuia privind spre lac.

Interesant… [...]

“Cu ce echipă ţii?”
(măcar bine că nu m-a întrebat, ca restul de 90% din populaţie, dacă “snteţi şi voi la mondiale?”) “N-am o favorită… de obicei ţin cu echipele ‘mici’.”
“Da, aşa credeam şi eu.”
(mă-ntreb de ce credea aşa – chiar o să pun întrebarea, e interesant) “Iar dacă joacă frumos, cu atât mai bine.”
“Deci şi cu Germania… (zâmbet larg)”.
“Ăăă… Germania nu prea se califică la… [...]

Clubul Kaufleuten nu e numai un loc cu ştaif unde merg copii de 16 ani ca să danseze haus… [...] şi să consume substanţe interzise, ci are şi o cochetă sală de concerte în care se organizează diverse serate, cu diverse grade de sofisticare. Aşa am văzut într-un ziar anunţul “soirée classique” cu Mihaela Ursuleasa.

Şi-am zis “prezent”.

Eheeeeeei, Mihaela Ursuleasa! O mai ţineţi minte, fetiţa de 6 ani care cânta

După ce am amânat cu încăpăţânare momentul, până la urmă m-am mişcat totuşi şi am adunat cartoanele vechi de pizza, ziarele din cutia de poştă (între care am găsit 2 plicuri asupra cărora voi reveni), flyerele şi cărţile de telefon nefolositoare, le-am pus în nişte pungi mari de hârtie şi le-am depozitat afară, unde se adună hârtia pentru colectare.
Ca a doua zi să le găsesc lângă BM, în garaj.… [...]

Theater Spektakel e o manifestare culturală populară anuală, la care am ajuns graţie C&L, că altfel nu mă urneam smbătă seara. Dar nu mi-a părut rău. Treaba se ţine pe Landiwiese, lângă lac, un loc care invită la relaxare şi bunădispoziţie. Lume multă pe iarbă, cu perne şi pături, terase cu mâncăruri din toate colţurile lumii (eu am prestat despre o suya (frigăruie nigeriană FOARTE bună), nişte couscous cu legume… [...]

N-am fost la street parade. Mai precis, în ziua în care a fost am dat o tură prin împrejurimi cu D.. Ruta “clasică”, Einsiedeln – Lucerna,

cu un scurt popas la Schwyz.

Noi am reuşit să scăpăm de ploaie (a turnat cu găleata doar pe drum, în oraşe ne-a lăsat), dar cei de la paradă nu. Am ajuns seara înapoi şi am mers în centru să vedem care-i mişcarea. Era… [...]

“Dumneavoastră aţi spălat?” (rufe)
“Bună ziua. Da.”
“Păi nu ştiaţi că azi e duminică?”
“(pauză de gândire confuză)…azi nu e duminică. Azi e joi.”
“Dar e sărbătoare, e înălţarea, e ca duminica, azi nu se spală. Nimeni nu spală. N-aţi primit scrisoarea?”
“Scrisoarea?”
“Scrisoarea de la administraţie, la început, că în nici o duminică şi la nici o sărbătoare nu se spală.”
“Mi-aţi spus de duminică, dar nu ştiam de… [...]

Despre Sechseläuten am povestit şi anu’ trecut, aşa că nu mai repet. Găsiţi aici ce şi cum.
Diferenţele ar fi 2: 1) anul ăsta n-a plouat, ba chiar vreme bună cu soare, 2) ca atare am stat până la ardere Böögg-ului.
Lămuriri pe scurt pentru cei care n-au chef să citească dincolo: Sechseläuten se traduce oarecum ca “sunatul de la ora 6″. Pentru că la 6 se arde bööggul. Băi,… [...]

Vi se pare că politica românească e încărcată de demagogisme… [...]?
Fără multe alte comentarii, de prin cutii poştale adunate, a se vedea fitsuika de mai jos:

io credeam că elveţienii ăştia îs “oameni serioşi”… Ironia sorţii, mi-au pus asta în cutia poştală MIE, la o zi după ce mi-au dat permis de şedere doar pentru un an, în ciuda faptului că pentru ţări UE ar trebui pe 5 ani

Discutam cu un elveţian despre muzică, povestea cum Elveţia e un centru de tradiţie a instrumentelor de suflat din tablă, cu fanfare / brass band-urile de rigoare. (Nu ştiam, genul a fost inventat în Marea Britanie, evoluînd din formaţii de mineri.)
“Ce chestie”, am zis, “cum se formează tradiţii diferite în locuri diferite. La noi, dintre instrumentele clasice lider e vioara.”
“Da, zice, păi eu din prima asociez ţiganii cu… [...]

Acu 2 săptămâni, abia ajuns acasă, am găsit în cutia poştală o fiţuică cum că se întâmplă “Zilele Oraşului”. Un fel de Bal la Apahida. Pe deal amenajaseră nişte “jocuri şi concursuri”, maşinuţe, ringhişpiluri, din alea de te învârt, o roată mare, standuri cu mâncare, corturi-restaurant, majoritatea cu câte o formaţie amatoare pe scenă – treabă serioasă. Plin de lume. Comunităţile locale au prestat specialităţi culinare, aşa că m-am delectat… [...]

24 iulie
În drum spre hostel, am oprit la 7eleven, un fel de minimarket, să cumpăr ceva de-ale gurii. 2 banane şi 2 pere, vreo 5 euro, cel puţin. Casierul, un individ cu ten închis a indian, vorbea la telefon în timp ce tasta. Îl aud zicând “fructe”. Mă rog. După câteva secunde, în timp ce verifica abţibildu’ la perele mele, zice “pere”. Măi să fie. Când termină de vorbit,… [...]

Dintre limbile nordice, islandeza imi place cel mai mult pana acum. Daca danezii si mai ales suedezii (si norvegienii, e cam tot aia) vorbesc săltat/cântat, parcă mirat, zici că vorbesc mereu cu copii mici – „ütt’ – ött’ – ätt’ -itt”, de parca tot timpu’ se îneacă, islandeza curge frumos, din vârful buzelor, cu cele mai ciudate sunete combinate complet natural. De exemplu, đ se pronunţă ca „th” sonor, ca… [...]

“azi nu e M. aici, si putem munci in liniste”. Mai precis, “wir koennen in ruhe arbeiten”, a zis un coleg. Cand a zis “arbeiten”, m-a lovit din nou ca am un sentiment diferit cand zice un neamt “arbeiten” fata de cand zice un roman “muncesc” sau “lucrez”. In varianta romaneasca, am deseori senzatia subliminala fie de apasare (aproape totdeauna se subintelege un “of”, adica “muncesc, ma apasa, ce n-as… [...]

 
fusai la un fastfood turcesc, sa-mi iau un kebab, ca de mult n-am mai mancat. erau niste turci inauntru, la o masa. vreo 2 femei, 3 barbati. bai si vorbeau tare… taareee! erau inghesuiti toti la masa mica, si tot strigau unii la altii sa se-aude pe juma’ de strada.
de ce or fi oamenii "meridionali" asa galagiosi? clar clima are o influenta, dar inca nu m-am lamurit care.… [...]

tocmai citeam cum takeda a avut probleme cu parcari si amenzi . ce coincidenta. alaltaieri am fost la C&L, prietenii lui N. L. imi zisese ca pe o strada laturalnica sunt locuri de parcare pentru vizitatori. gasesc strada laturalnica, gasesc locuri de parcare, nici o semnalizare vizibila, nici un marcaj. parchez (si daram si un bolovan dand in spate, spaima, dar nici o zgarietura vizibila pe masina). cand ma intorc… [...]