Category — muzica

Clubul Kaufleuten nu e numai un loc cu ştaif unde merg copii de 16 ani ca să danseze haus şi să consume substanţe interzise, ci are şi o cochetă sală de concerte în care se organizează diverse serate, cu diverse grade de sofisticare. Aşa am văzut într-un ziar anunţul “soirée classique” cu Mihaela Ursuleasa.

Şi-am zis “prezent”.

Eheeeeeei, Mihaela Ursuleasa! O mai ţineţi minte, fetiţa de 6 ani care cânta… [...]

Când am auzit muzică românească pe scena unui teatru parizian, iar pe spectatori aplaudând frenetic, mi s-a făcut pielea de găină şi umezit ochii. Şi nimeni nu s-a gândit la “bancul cu s’il vous plaît”.
Cu 2 săptămâni în urmă, R. venise râzând şi zicând că a fost la un spectacol tare de tot cu un român. Măi să fie. Unde? La Paris. Aha. Unde? La teatrul Trevise – mi-a… [...]

Kultur und Kongresszentrum Luzern (KKL, citeşte “ca ca el”) găzduieşte de 3 ori pe an festivalul Enescu. Al lor. O tură de toamnă, una de vară şi una de primăvară (Paşti). Muzică clasică, din toată lumea, totul frumos, pus la şpiţ.
Bineînţeles că dacă mi s-a dat ocazia unui bilet gratuit, n-am refuzat-o. Nu m-am uitat pe program să văd ce concert e, să fie surpriză. Am ajuns în oraş… [...]

Acum că se cam iese din hibernare, plănuiesc nişte excursiuni. Şi gândindu-mă aşa cum o să pornesc eu la drum, pe muzică, mi-am dat seama că ascult cam aceleaşi melodii de ceva vreme. Şi că poate mai sunt şi altele demne de atenţie.
Ajutaaţi-mă şi pe mine, vă rog. Ziceţi-mi melodiile româneşti care vă plac cel mai mult, din toate timpurile, indiferent de genul muzical sau dacă credeţi că le… [...]

Oare toate formaţiile “de deschidere” sună aşa rău? Vocea se auzea foarte prost, toba foarte tare… Gălăgie. Altfel, formaţia pare a suna melodios. Un fel de Vank, plus violoncel, şi voce parca mai “comună”.
Am văzut la intrare afiş mare cu “artiştii nu permit înregistrare şi poze (parcă), iar la deschidere era încă luminat pe gang şi mişunau stewarzii, asa ca n-am scos aparatu’. Păstrez pentru o ocazie care să… [...]

Pentru asta m-am dus ieri special în oraş să iau bară din aia de se pune pe corzi de-a curmezişul.

4 se numesc cvartet, 5 cvintet, 6 sextet, 7 şeptică, 8 octet… dar când snt 10, cum se numesc? Tentet? Decalog? Decatlon? Decibel? Rămân la tentet, mai ales că se şi potriveşte cu celelalte cuvinte: tentet de tenori. The Ten Tenors erau studenţi la conservator cărora nu prea le surâdea să cânte toată viaţa operă, şi printr-o împrejurare mai mult sau mai puţin întâmplătoare s-au apucat să cânte împreună şi… [...]

Din întâmplare cunosc nişte domni şi doamne care, la întâlnirea de câteva zeci de ani de la absolvirea liceului, s-au pus pe cântat melodii de când erau tineri. De exemplu, aceasta:

Acuma, mie în mod normal nu-mi plac romanţele vechi şi siropoase, cu foarte mici excepţii (de exemplu cea de mai sus, cu interpretarea pe 2 voci), dar mă gândesc peste câteva zeci de ani, dac-om fi sănătoşi şi ne-om… [...]

La ce vă duce cu gându’ melodia asta? (click mai jos pe “play”)

Culmea, cu multe sunete.
De la Pin, citire et ascultare.

Dintre sute de concerte pe care le-a dat Michael Jackson in viaţa lui, televiziunea germana ARD a ales sa difuzeze, drept omagiu, citez, “una din performanţele live cele mai memorabile, cea de la Bucureşti, din 1992″.
M-am oprit surprins din ce făceam şi m-am uitat, pe alocuri ca în transă. Şi nu pentru că snt “fan”, ci pentru că văzând feţele oamenilor de pe stadion, m-a trecut un fior –… [...]

S-a nimerit să urmăresc finala Eurovision pe France2. N-am văzut/ascultat nici unul din cântece, doar acordarea notelor, care a fost un spectacol în sine din cauza comentatorilor francezi.
Nu ascultasem nici o melodie, ştiam doar discuţia de aici, văzusem o ştire şi aruncasem un ochi pe un forum unde norvegia era dată “favorită”. Deci atâta informaţie aveam eu, un “amărăştean”. M-aş fi aşteptat ca comentatorii francezi să ştie şi ei… [...]

Semnalam aici experimentul Joshua Bell, violonistul american care a cantat intr-o statie de metrou din Washington, fara prea mare succes.
Experimentul a fost copiat si implementat la Bucureşti cu Alexandru Tomescu în rol de Joshua Bell. Rezultatul aici.

Am ratat concertu’ acestor băeţi, din 3 motive:
1) nu ştiam de concert
2) oricum n-ar mai fi fost bilete
3) nu auzisem de ei până azi-dimineaţă
O trupă formată după un casting, cică. 2 tenori şi 2 baritoni, din spania, franta, elvetia si sua. cântă ceva “fusion” între muzică clasică si pop, piese adaptate, reorchestrate. pe 4 voci.
Exemplificare mai jos:
show_5edefacb07caa9(448, 386);
şi

Sā ikimashō!

Când am auzit pentru prima dată de “The Killers”, am crezut că e vreo formaţie de heavy metal din ăla supărat, cu răgete şi răguşeli. Când colo, snt nişte inşi melodici, vivaci, dar destul de “cuminţi”. Ceva între U2 şi Coldplay – cum declară şi ei, au fost influenţaţi mult de U2, au şi lucrat cu colaboratori de-ai lui Bono&Co.
Credeam că o să fie haos şi înghesuială, aşa că… [...]

Am salvat asta la “drafts” acu ceva vreme, nu mai stiu de unde am aflat, gandind ca voi prezenta povestea cand voi avea timp. Din emailul primit de la D. deduc ca povestea a aparut si in presa romaneasca, asa ca pun linkul azi fara prea multe comentarii, in loc de retzeta mea noua de micdejun. Aia altadata.
Pe scurt: Washington Post a organizat un experiment: Joshua Bell, unul din… [...]

Maine e ultima zi a referendumului elvetian cu privire la extinderea acordului cu UE la Romania si Bulgaria. Zic, ultima zi, ca asa e, ultima zi. Cetatenii pot vota si inainte de ziua Z, prin posta (!), sau lasand un bilet la urne amenajate in locuri strategice. Votarea poate incepe in momentul in care primesc materialele acasa. Materialele sunt brosuri informative asupra subiectului in dezbatere, contin si “punctul de vedere… [...]