Category — Adagio a Bellagio

De când eram mic îmi plăcea cum sună numele Bellinzona, şi am fost curios să văd cum e. Dat fiind că era în drum, mi s-a părut normal să opresc.
Auzisem că obiectivul principal din oraş sunt cele 3 castele, şi am constatat bucuros că Jane m-a dus fix în parcarea de sub cel mai mare dintre ele. Să-l urmărim dar pe acest domn cu umbrelă

cum intră

în incintă.… [...]

Esta bien. Bien situat chiar în vârful dintelui stâng al furculiţei lacului cu acelaşi nume.
Dar până să ajung acolo, trezirea matinală a survenit înainte de 7 – A. & A. şi C. & J. aveau avioane devreme, şi am zis că plec cu ei la 7 jumate. Doar că… abia dedimineaţă ne-am adus aminte că recepţia deschide abia la 8, era un bilet acolo care ne ruga să achităm… [...]

Dacă lacul Como e ca o furculiţă cu 2 dinţi, Bellagio e exact la baza (sau vârful) adânciturii dintre dinţi.
Poziţie de care nu ne-am putut bucura cine ştie ce, datorită vremii cenuşii, cu cer preponderent noros şi averse de ploaie.

Cu toate astea, vremea şi chiar locul au fost mai puţin importante decât compania – s-a reunit grupul de asalt al Cubei din decembrie.
Ne-am plimbat pe străduţele în… [...]

sâmbătă, 1 mai 2010
“Şi-acum ia-l pe Feri”, zise Jane.
“Feri? Care Feri?” (m-am prins imediat, dar încă nu vreau să cred)
“Feri Botu”.
“Jane.”
“Da.”
“E trecut de miezul nopţii”.
“…..aşa, şi?”
“Feri Botu nu circulă la ora asta.”
“A… n-am ştiut.”
“Jane…”
“Aveam de unde să ştiu?”
“Nu.”
“Mi-ai spus?”
“Nu.”
“Te-ai şi uitat la Lugano, ai văzut că nu mergem prin Como, te-ai bucurat că te scot… [...]