Category — Chemarea Balcanilor

Mi-a luat 4 luni să aştern impresiile a două săptămâni de călătorie – asta spune multe despre cum a fost în periplul balcanic. Macedonia-Albania-Kosovo-Muntenegru-Croatia-Bosnia-Serbia-România, 8 ţări (dacă punem la socoteală şi Kosovo) în 17 zile (adică 2 săptămâni plus week-end-urile). Sună spectaculos, dar a nu se uita – acum 20 de ani, ar fi fost 2 ţări (Albania şi Iugoslavia) plus Bucureşti.

Inspirat de experienţa lui M. & gaşca, traseul… [...]

15 octombrie 2010
Am stat puţin în Bucureşti, în ton cu toată excursia balcanică. Am fost curios, întorcându-mă încărcat de impresii, cu ce ochi voi privi Bucureştii în context balcanic.
Povestea în imagini începe cu o ciorbă de fasole cu mămăligă şi ceapă, foarte bune,

şi continuă cu nişte fire,

simbol al… dezvoltării, într-un mod cumva pervertit.

Primul semn urban cu adevărat bun e panoul turistic. Chiar dacă geamul e… [...]

14 octombrie 2010
Avionul e-abia pe la trei, aşa că de dimineaţă mă mobilizez să văd totuşi acest oraş şi ziua. Vremea nu pare prea încântată de idee – plouă. Las bagajul la hotel şi o iau în jos pe zona pietonală. Vremea nu e prea prietenoasă, dar îmi place cum luceşte pavajul (de curăţenie, între altele!)

E luni, puţina lume de pe stradă,

îşi vede preocupată de treabă –… [...]

“Când bombele NATO au căzut peste Serbia în 1999, ţara era izolată de restul lumii. Atmosfera era dezolantă, viitorul incert. Am vrut să creez un spaţiu în care spirite libere puteau să se adune şi să schimbe idei şi informaţii. Împreună cu câţiva prieteni am creat acel spaţiu la subsolul clădirii unde locuiam cu chirie. I-am zis “Asociaţia Federală a Globe-Trotterilor”. Ca simbol al libertăţii spiritului şi a angajamentului de … [...]

“Numele meu este Skadarlija sau Skadarska Ulica, cum preferaţi. Nu sunt un bulevard. Nu sunt stradă centrală, nu sunt nici autostradă. Sunt o stradă simplă, abruptă, unduită şi prost pavată în inima Belgradului.
Şi asta ar fi tot ce s-ar putea spune despre mine dacă nu aş avea trecutul boem şi nu aş avea acoperişurile dărăpănate, scaunele rahitice şi un şanţ deschis.
Oaspeţii mei au fost mereu faimoşi oameni de … [...]

În timpul povestirilor la un rachiu de nuci la Sarajevo, E. sugerase să merg la Subotica dacă am ocazia – e un oraş “art nouveau” foarte frumos, cică. M-a tentat să merg de la Novi Sad, mai era o oră, dar în direcţia cealaltă faţă de Belgrad, aşa că am renunţat – urma să se întunece, astfel încât m-am urcat în autobuzul de Belgrad. Unde am ajuns într-adevăr pe întuneric,… [...]

Ajuns la parc, mă întreb ce-o fi cu Owen, rămăsese că sună după ce găseşte cazarea. L-aş suna eu, dar nu am numărul – i l-am dat doar pe al meu. Hmm, zisesem că mergem împreună la cetate, dar – am ajuns deja la parc, e destul de târziu, zic s-o iau încetişor încolo, să apuc s-o văd pe lumină. Trec aşadar de parc şi dau de apă. Şi nu… [...]

Un nene bătrân, cu pantaloni de stofă maro, geacă gri şi pălărie gri de modă veche mă vede pe trotuar cu harta, şi-mi zice imediat “station? direction” – şi arată înainte. Încerc să-mi închipui scena la Bucureşti, nu la Belgrad. Reuşesc – domnii cumsecade de modă veche sunt la fel în orice oraş.
E 13 octombrie, de fapt plănuiam să mă întorc azi, de ziua lui M., dar chiar M.… [...]

12 octombrie 2010
Când americanul ne-a intrebat la sfârşitul turului pietonal din Sarajevo ce-i recomandăm să mai vadă la sfârşitul excursiei, atât eu cât şi irlandezul am zis “Serbia”. Păi, până acum toţi fără excepţie i-au vorbit de rău, ar fi interesant să vezi şi celălalt punct de vedere, nu? Ceea ce am făcut şi eu, foarte curios să văd cum arată “bau-baul Balcanilor” de aproape.
Autobuzul mă lasă la… [...]

M-a bătut de m-a învineţit gândul să mă scol pe la 5 jumate să mă duc să mă urc în Twist Tower înainte să plece autobzul, dar am renunţat – nici chiar aşa. Probabil nici nu e deschis la ora aia. Aşa că singurul lucru demn de menţionat în această dimineaţă sunt jeepanele aliniate pe strada din spatele hotelului unde a stat Hillary.

Mai dorm intermitent, mă trezesc din nou… [...]

Primisem recomandarea fermă de la A. să mă urc în Twist Tower pentru panoramă – cel mai înalt turn din Balcani. Am încercat să-i fac loc în program, dar n-am reuşit – până am terminat cele două tururi tematice de oraş, s-a lăsat seara peste Podul Latin.

Mai aveam un pic până la cină, aşa că l-am trecut repede

până la casa otomană veche de peste râu, de unde se… [...]

O profesoară le povestea unor elevi din Sarajevo despre Gavroche, cum a participat la revoluţie şi a fost împuşcat. Se aştepta să fie impresionaţi, eventual o lacrimă în colţ de ochi, dar copiii – nimic. I-a întrebat ce părere au despre Gavroche, şi i-au răspuns că “e un fraier”.
“?!?”
“Doar’ toată lumea ştie că atunci când se aud împuşcături de duci în pivniţă şi rămâi acolo.”… [...]
Povestea lui A.,

În Imperiul Otoman, popoarele nu erau împărţite pe criterii etnice, şi religioase. Musulmani, evrei, creştini, asta era important – ce limbă vorbeai îi durea la turban pe turci. Aşa-mi explic cum slavii care au trecut la islam sub turci au căpătat o identitate distinctă vecină cu “naţionalitatea”. În anii războiului Iugoslav tot auzeam vorbindu-se de “sârbi, croaţi şi musulmani”, şi mă intriga – cum adică, primele două sunt concepte de… [...]

11 octombrie 2010
Primul obiectiv turistic al zilei e satisfacerea foamei, lucru întreprins la o buregdžinica (buregdjiniţa) din centru.

De data asta servim burek sirnica, cu brânză. Se zice că burek… [...]-ul bosniac e cel mai bun (recunosc chiar şi vecinii lor), iar cel mai bun dintre toate variantele, cel puţin pentru gustul meu, e acesta cu brânză (mai sunt cu carne, cartofi, spanac, ciuperci, din care l-am ratat

Fusesem ”avertizat” că drumul de la Mostar la Sarajevo e spectaculos, dar… din păcate, ca de obicei, cum m-am urcat în mijlocul de transport, cum m-a luat somnul. M-am luptat cu el o vreme, dar m-a învins. M-am trezit doar când se apucaseră să se certe oamenii într-o staţie – exact ca la noi, o călătoare care urma să se urce nuş-ce avea de împărţit cu şoferul, care se răţoia… [...]

Poveştile lui M. de la Mostar şi Ohrid au fost catalizatorul deciziei pentru această călătorie, prin urmare eram foarte curios să văd podul. Din poze părea frumos, dar nu mă aşteptam să fie atât de frumos. Unul din puţinele “obiective” care arată mai mare şi mai spectaculos în realitate decât în poze.
Îţi dai seama că ai ajuns când străduţa din cartierul Kujundziluk pare a se înfunda cu un dop… [...]

10 octombrie 2010
Dacă nu mi-aş fi notat, citez, “friiig dimineaţa”, această informaţie s-ar fi pierdut pentru totdeauna, pentru că am uitat cu desăvârşire cum era în dimineaţa de 10 octombrie 2010. (la momentul respectiv habar n-aveam că e 10 octombrie – în vacanţă pierd noţiunea timpului, nu ştiam nici ce zi a săptămânii e, şi că e o dată frumoasă, 10.10.2010).
Era deci frig în acea dimineaţă, deşi din… [...]

După ce m-am dat jos din bărci am luat-o pe sub arcade

spre cealaltă terasă din afara zidurilor, pentru apusul pe cale să devină tradiţional cu faţa la mare.

Pe stânci, pisici, una-n stânga, una-n dreapta.

Ultimele raze de soare mângâiau zidurile cu o lumină caldă,

în timp ce din golf se apropia ditai Titanicul.

Pare mare şi lent, dar nu e aşa – în curând a ajuns destul de… [...]

Pe măsură ce trecea ziua de ieri, creştea hotărârea: dacă tot am venit până aici, trebuie să dau o tură şi cu barca. Prea multe poveşti despre “sailing în Dalmatia… [...]” auzisem de la C. în trecut, şi-apoi, dacă am fost la Rottweileri, trebuie văzut cum e şi la Dalmaţieni (nu eram sigur că numele rasei de câini vine de la origine sau de la blana pătată precum e

După descinderea de pe ziduri, nu trece mult şi se apropie înserarea,

aşa că mă grăbesc să ajung la terasa din afara zidurilor, spre mare,

pe care o ochisem de sus, şi unde îmi zisese A. la telefon că e locul lui preferat din Dubrovnik, să beau o bere şi pentru el acolo. Zis şi făcut.

Nu trece mult şi soarele se duce la culcare.

Ziua a fost senină, şi… [...]