Category — Chemarea Balcanilor

4 octombrie 2010
“Tirana… when you go out on the streets, it feels like a city”, l-am auzit spunând pe un ataşat american în Macedonia. No kiddin’, am gândit, adică cum “se simte ca un oraş”? E totuşi capitală, se aştepta să fie vreun sat? Bine, cred că doar exprimarea a fost nefericită, omul probabil a gândit “are alura de oraş modern” – şi da, Tirana feels … [...]

3 octombrie 2010
Am ajuns aproape de apusul soarelui, de am mai apucat să văd un pic din oraş când a făcut A. un ocol cu maşina. Lista de cazări din Lonely Planet e destul de săracă, aşa că i-am întrebat pe R. şi A. dacă au vreo recomandare. Fiind localnici, nu prea aveau treabă cu hotelurile, astfel încât am avut un moment de hâţîncoace-hâţâncolo, ei întrebându-mă ce aş prefera,… [...]

O luăm pe sus, prin Struga, dar nu oprim, că deja e târziu şi vrem să ajungem pe lumină. Nu trece mult timp şi, după o trecere a frontierei neaglomerate şi fără probleme, mă gândesc că ar trebui să iau (încă o) piatră în gură – sunt în Albania! Mă bucur, şi sunt foarte curios să văd ce găsesc, una din ţările foarte aproape de noi despre care nu ştiu… [...]

3 octombrie 2010
Atât M., cât şi A. îmi recomandaseră încă de acasă un drum de la Ohrid la Stenje, cu maşina, printr-un canion spectaculos de pe muntele (şi parcul natural) Galičica (“Galiciţa”), de unde se văd foarte frumos cele două lacuri, Ohrid şi Prespa.

Lacul Prespa de peste munte e mult mai puţin adânc (30m faţă de 300m), şi e situat la altitudine mai mare. Ca urmare apa trece… [...]

Hai să bem o rakija… [...], zice M. Nu cred că e la primul pahar, dar cum pentru mine ar fi primul, zic hajde (mă distrează cât de mult folosesc şi ei acest cuvânt, pronunţat identic cu al nostru “haide”). Trebuie gustată şi răchia lor. E… ca a noastră, doar că galbenă la culoare, făcută din struguri. La aşa tărie oricum nu-mi pot da seama de diferenţe. Ne uităm în

Întrebare pentru un milion de lire sterline la “vrei să fii milionar”: care e cel mai vechi oraş cu prezenţă neîntreruptă a civilizaţiei umane? Variantele erau Damasc, Ierihon, Babilon (parcă) şi Ohrid. Răspuns corect? Ohrid. Chichiţa era cuvântul “neîntreruptă” – toate celelalte oraşe au avut perioade când au fost părăsite, chiar dacă propriu-zis sunt mai vechi decât Ohridul.
Acuma, în paranteză fie spus, aşa ne-a povestit ghidul – am căutat… [...]

1 octombrie 2010
Sveti (Sfântul) Naum e o mânăstire

veche,

de fapt un întreg complex

unde mişună păuni.

Lăcaşul e construit chiar pe malul lacului Ohrid,

la extremitatea sud-vestică a Macedoniei, la vreo 30km Sud de Ohrid, foarte aproape de graniţa cu Albania.

Mânăstirea a fost ctitorită în jurul anilor 900 (nouă sute, nu o mie nouă sute), de către acest domn Naum, devenit ulterior Sveti. Poate ar fi trebuit… [...]

1 octombrie 2010
Prima activitate planificată de organizatori a fost o excursie la Sveti Naum – perfect, mă scuteşte de un drum pe care voiam să-l fac oricum (îmi spusese fostul coleg M. să nu ratez obiectivul). Avem autocar aranjat, cu ghid cu tot – zice că e profesor de turism la universitatea din Ohrid. Şi am aflat multe de la el.
Pornim pe lângă lac. Observasem şi eu de… [...]

1 octombrie 2010, 03:30
În librăriile ”normale” Croaţia e singura ţară balcanică prezentă. Noroc că mi-a zis o tanti librăreasa de la colţ despre o altă librărie specializată în călătorii, unde am şi găsit ce căutam. Poate aş fi găsit şi ghidul de conversaţie pe care-l voiam, dacă n-aş fi uitat să întreb. Chiar şi aşa, poate n-ar fi fost o problemă dacă aş fi căutat ulterior pe net şi-as… [...]

30 septembrie 2010, 02:20
Prima cataramă a rucsacului s-a închis cu un “clac” clar. Clic, clac şi celelalte catarame, precum încărcarea unei arme. Zgomotul îmi dă fiori.
E 2 noaptea, bagajul e gata. Mi-a fost dor de rucsac. Mi-a fost dor de senzaţia dinaintea plecării. Chemarea … [...]pulsează, fiorul necunoscutului a devenit palpabil odată cu sunetul rucsacului în liniştea nopţii. Gândul nici măcar nu-mi zboară la ce va fi