Category — Două week-end-uri germanolandeze

Îmi aduc aminte ca prin vis că N. parcă zisese că drumul cu trenul de la Köln la Mainz pe malul Rinului e foarte frumos. Acum fac drumul invers, și într-adevăr casc gura la ce văd pe geam.

Din păcate, stau pe partea “greșită” a trenului, pozele nu ies cine știe ce, e greu de evitat reflexia luminii în geam.

Cu toate astea, ca idee, e plin de orășele albe… [...]

Dacă ajungeți la Wiesbaden, turiști, vă ordon – treceți Rinul.

Doar Rinul desparte Mainz de Wiesbaden, capitalele landurilor Rheinland-Pfalz și Hessen. Autobuzul merge mai mult decât trenul, dar vine mai des, așa că dacă nu prinzi tren imediat, autobuzul se ia din fața gării Wiesbaden și te lasă la gara din Mainz. De unde o iau pe jos, pe lângă șinele de tramvai

spre centrul vechi,

unde dau de primul… [...]

Stând lângă Kochbrunnen, fântâna care fierbe,

și studiind harta Wiesbadenului, sindromul King Kong începe să palpite – l-a văzut pe Neroberg… [...], dealul lui Nero (presupun), cu funicular vechi de lemn în dotare, și probabil priveliște. Mda. Păi, hai, este un autobuz care pleacă de lângă Kochbrunnen în sus. Zis și luat, de-acolo din stație.

Vreo 10 minute dacă facem până la stația terminus, unde e destul de clar

E 7 jum’ate dimineața, cer senin, sunt în gara Wiesbaden

și coarda exploratorie vibrează: de mult n-am mai purces la descoperirea unui oraș atât de devreme. Întreb la informații turistice pe unde s-o iau, îmi indică o stradă cu copaci și verdeață, unde descopăr cu mirare case “monumentale”,

frumos colorate și ornamentate,

fântâni,

statui, biserici.

Drumul spre “centru” durează mai mult decât mă așteptam, pentru că mă opresc din loc… [...]

E 8 seara, sunt în tren spre Mainz, dar habar n-am unde voi dormi – S. tot n-a răspuns la telefon, şi l-o fi uitat acasă? Am decis să plec totuşi încolo, în caz că e aşa şi-mi va vedea apelurile, poate până ajung mă sună. Dacă nu, văd eu, găsesc undeva unde să dorm câteva ore. Caut pe wikitravel, dar internetul pe telefonul meu e foarte greoi şi neprietenos,… [...]

Ajung pe la 5 și-un pic în Aachen, primul lucru întreb la ghişeu ce trenuri am spre Mainz sau Wiesbaden – S. îmi zisese că poate să mă “culeagă” din oricare gară, doar că S. nu răspunde la telefon, nu ştiu ce s-a întâmplat, dacă mai e valabilă înţelegerea. Fac 2 ore jum’ate până la Mainz, e mai aproape, dar îmi voi lua bilet după ce dau o tură prin… [...]

Îmi pare bine că am cercetat Maastricht-ul ieri – azi avem alt plan. Drumul trece tot peste podul alb de peste Meuse,

cu orașul vechi în lumina caracteristică locului – nori gri.

Vrem să întrăm în catedrală,

așa că mergem până în piața Vrijthof,

pe care o văd pentru prima dată, pe lumină, în starea ei ”naturală” – mare și goală.

Catedrala pe dinăuntru e gotică ”standard”, dar dacă tot… [...]

Uneori trebuie doar să întrebi – în mod normal, trebuia să schimbăm trenul în Aachen, apoi în Herzogenrath. Dar – mai aveam vreo oră de cheltuit prin Aachen, așa că am luat-o la întâmplare pe străzi, și am dat de stația de autobuz de unde luaseră autobuzul N. și colegii lui cu zile în urmă. Noi aveam bilet de tren nemțesc, firma de autobuze e olandeză… am hotărât să întreb… [...]

În trenul Aachen-Maastricht, două seturi de personaje ne-au atras atenţia:

1. Acordeonistul + anexa
Mergeau prin tren, el, tânăr, de înălţime medie, tricou şi pantaloni de trening, ea, tricou şi colanţi de trening, îmbrăcaţi curăţel, el cânta la acordeon o melodie cunoscută, dar un pic dezlânat, se vedea că e după ureche, ea cerea bani cu o şapcă, şi cu tupeu. “N-avem mărunt”, zic, pe sub mustaţă, dar nu m-a… [...]

Brühl e la 15km de Köln, ajungem foarte repede cu trenul. Acolo unde scrie ”Brauhaus am Schloss” (”casa de făcut bere de lângă palat”) e de fapt gara, iar limuzina și mireasa sunt semne clare că la palat se lasă cu acțiune azi.

Invitații însă nu cred că au sosit,

că nu e multă lume pe drumul ce duce spre clădire,

din care drum iau o mostră de pavaj pentru… [...]

La ghișeul CFGului nemțesc, întrebăm cât ne costă biletele până la Brühl și-napoi. Și dacă tot suntem aici, îmi vine ideea s-o întreb și cât e până la Maastricht, unde trebuie să ajungem diseară.
”7.5 euro până la Brühl dus-întors, până la Maastricht 22 EUR.”
”Hmm, există ceva bilet pe toată ziua în Germania, să ieșim mai ieftin?”
”Da, cu 38 EUR pot merge 5 persoane prin zonă, toată ziua.”… [...]

Mare-i Domul din Köln, nici nu mai știam cât e de mare.

Orașul a fost distrus complet în război, doar biserica a scăpat nu ca prin minune, ci ca urmare a unei minuni. Au reconstruit orașul de la zero, și, pentru simplitate, au pus gara fix lângă singurul edificiu rămas în picioare.

Cum ieși din tren, cum urci pe treptele domului. Pentru călător, ideal, că nu mai pierzi timpul pentru… [...]

E 10:35 seara, domul din Köln noaptea e impresionant.

Sunt pe scările-i, încerc să dau de N. Trebuia să ne întâlnim la 10 jum’ate, dar nu mai știu unde. Încerc să intru pe yahoo de pe telefon, dar nu merge, e praf telefonul ăsta pentru internet. Încerc repetat, abia la a vreo 5-a oară reușesc să intru, văd că N. zisese la intrarea în parcarea domului. Ahaaa, uitasem. Mă duc,… [...]

Auzisem de la Takeda că Utrecht e un loc fain de vizitat, un fel de mic Amsterdam, mai puţin turistic, aşa că am salutat propunerea de a face acolo ultimul popas al excursiunii. Vremea nu pot să zic că ne-a umplut de entuziasm,

dar cel puţin până am lăsat-o pe A. la gară pentru a prinde trenul de Amsterdam şi apoi avionul, n-a mai plouat tare, de am putut scoate… [...]

Ținta noastră e adânc ascunsă în măruntaiele parcului Național De Hoge Veluwe. Tot N. a găsit (evident) această destinație cu nume imposibil de reținut, n-am auzit vreodată până acum, dar asta spune ceva despre mine, nu despre muzeul Kröller-Müller – în topul Lonely Planet al muzeelor din Olanda e pe locul 1 (!), înaintea Rijksmuzeului din Amsterdam și a muzeului Van Gogh, care pentru mine e top 3 de văzut… [...]

24 iulie 2011
Despre Venlo nu știam decât de echipa VVV Venlo (ce nume potrivit), așa că am zis dacă tot ieșim de pe autostradă să punem benzină, hai să mâncăm ceva în oraș, că tot ne e foame. Doar că în oraș, toate închise. Nici nu mai intrăm în centru (drumul e blocat, Jane caută ocolișuri, dar n-avem răbdare cu ea), așa că ne întoarcem spre o parcare unde… [...]

”Hai să mergem la concert la André Rieu”, zisese A. când i-am propus să-l culeg din Karlsruhe pentru escapada olandeză. ”E născut în Maastricht şi are acolo 3 concerte, chiar în week-end-ul cu pricina.” Ei, prea mare coincidenţa, hai să mergem. ”Vine şi A.!”, a fost surpriza ulterioară – vom avea prezenţă românească puternică.
Ne-a dus R. cu maşina până în centru, lângă un pod (unde a venit în fugă… [...]

Una din imaginile definitorii pentru Olanda, cea cu morile de vânt, poate fi văzută, de fapt, în foarte puţine locuri – Kinderdijk e probabil cel mai propice. N. l-a găsit, bineînţeles – ceilalţi nu auziserăm niciodată (în afară de R., care mai fusese, dar ea locuieşte în Amsterdam).
Facem cei 25km de la Rotterdam în jumătate de oră, după o rătăcire pe autostradă, şi parcăm unde vedem un semn ”P”… [...]

Portul Rotterdam e cel mai mare din Europa, întins pe 40km de-a lungul estuarului râului Meuse (singurul european alături de Le Havre care ”primește” vapoare de tonaj foarte mare). Nici o șansă să-l vedem tot – dar ne-ar plăcea să vedem portul vechi, Delft. După experiența cu parcarea din Breda o rugăm pe Jane să ne ducă direct la o parcare acoperită, în apropiere de Euromast – priveliștea de sus… [...]

23 iulie 2011
Nu știm încă unde mergem azi, dar ne lăsăm pe mâna lui N., fără nici o emoție. Un pic trebuie avut grijă la logistică – când îl culegem pe N. din Maastricht vedem că mai vine cu doi colegi, V. și C., cu A. și cu mine 5, iar A. (da, sunt alți A. & A.) a aterizat aseară la A…msterdam, unde a dormit la R., care… [...]