Category — Locuri

Anul acesta am nimerit întâmplător la festivalul medieval de la Sighişoara, credeam că e cu o săptămână mai târziu decât a fost de fapt. Dar dacă tot am venit, primul drum în cetate a fost cu scopul de a duce umbrele unor oameni care aveau nevoie,

pentru că a plouat to-ren-ţi-al. Şi frumos – îmi place când e cald şi ploua dezlănţuit. Până am ajuns eu s-a mai potolit, dar… [...]

Gîciţi locurile:
1)

2)

3)

Gîciţi locul.

Am dat peste studiul acesta, Country Brand Index, ediţia 2008, şi mi-au căzut ochii pe graficul din imagine. Ce steag recunoaşteţi la rubrica “en vogue”? Element ajutător: e primul!

Dap, în 2008 România era considerată ţară “în vogă”. Vestea bună e, citez într-o traducere foarte aproximativă (cuvintele şi expresiile potrivite îmi lipsesc din vocabular, propuneri alternative snt binevenite): “o ţară în vogă e agreată de un grup de oameni “care… [...]

Când l-am sunat pe N. din Riquewihr, să raportăm că executăm excursia, a zis “nu mai pierdeţi multă vreme, mergeţi la Eguisheim”.
Care nu m-a surprins, dat fiind ce zisese în email:
“Eguisheim e favoritul meu pe 2009 si cel mai tare Geheimtip din ultima vreme. Exista o singura parcare cred – publica (mokka, cred), apoi e pietonal. O iei pe jos pe o strada mai larga de unde incep… [...]

“Riquewihr (de unde o fi scos si numele asta anti-frantuzesc … ?) suna a ceva nordic …”

Şi mie mi-a plăcut numele ăsta, e o franţuzire cu o ortografie ciudată a nemţescului Reichenweier. E cel mai nordic dintre obiectivele noastre, şi plănuim vreo oră, căci conform lui N., e cel mai mic dintre ele.
“E si el foarte fain, ca un brad la care urci pe lujerul principal spre o… [...]

Deşi tocmai fusesem la Colmar nu cu mult timp în urmă, C. nu fusese, aşa că am oprit şi aici. Şi bine am făcut.
Iată ce zice N.:
“Parcarea foarte mare este un pic mai la nordul hartii – de unde te duci direct la Muzeul Unterlinden (5 minuten zu Fuss), cica muzeul cel mai vizitat din Franta, outside Paris. Muzeul e inchis intre 12-14 daca nu ma insel. Se… [...]

Nic ar face un blog de travel (şi nu numai) meseriash (ştiu şi cum i-ar zice ). Din păcate n-are timp, dar nutresc speranţa că poate într-o zi. Până atunci, cu permisiunea lui, o să ne însoţească în excursia prin Alsacia, că el a avut ideea. Citez din emailul care a stârnit totul:

“[...] Organizatorii se laudau ca cea mai tare excursie este cea prin Alsacia cu 3 orasele. Si… [...]

Cum se numeşte?

sunt 3:
asta

şi asta:

Că am stat doar 6 ore, n-am văzut decât aeroportul şi oraşul din taxi, în care observ că mi se întoarce stomacul pe dos în ultima vreme. Rămân aşadar cu cele 4 impresii.

De când eram mic îmi plăcea cum sună numele Bellinzona, şi am fost curios să văd cum e. Dat fiind că era în drum, mi s-a părut normal să opresc.
Auzisem că obiectivul principal din oraş sunt cele 3 castele, şi am constatat bucuros că Jane m-a dus fix în parcarea de sub cel mai mare dintre ele. Să-l urmărim dar pe acest domn cu umbrelă

cum intră

în incintă.… [...]

Esta bien. Bien situat chiar în vârful dintelui stâng al furculiţei lacului cu acelaşi nume.
Dar până să ajung acolo, trezirea matinală a survenit înainte de 7 – A. & A. şi C. & J. aveau avioane devreme, şi am zis că plec cu ei la 7 jumate. Doar că… abia dedimineaţă ne-am adus aminte că recepţia deschide abia la 8, era un bilet acolo care ne ruga să achităm… [...]

Dacă lacul Como e ca o furculiţă cu 2 dinţi, Bellagio e exact la baza (sau vârful) adânciturii dintre dinţi.
Poziţie de care nu ne-am putut bucura cine ştie ce, datorită vremii cenuşii, cu cer preponderent noros şi averse de ploaie.

Cu toate astea, vremea şi chiar locul au fost mai puţin importante decât compania – s-a reunit grupul de asalt al Cubei din decembrie.
Ne-am plimbat pe străduţele în… [...]

sâmbătă, 1 mai 2010
“Şi-acum ia-l pe Feri”, zise Jane.
“Feri? Care Feri?” (m-am prins imediat, dar încă nu vreau să cred)
“Feri Botu”.
“Jane.”
“Da.”
“E trecut de miezul nopţii”.
“…..aşa, şi?”
“Feri Botu nu circulă la ora asta.”
“A… n-am ştiut.”
“Jane…”
“Aveam de unde să ştiu?”
“Nu.”
“Mi-ai spus?”
“Nu.”
“Te-ai şi uitat la Lugano, ai văzut că nu mergem prin Como, te-ai bucurat că te scot… [...]

Cu navomodelele şi motocrosele întâlnite pe drum, ţinta iniţială a excursiei a ajuns să fie cel mai puţin spectaculos eveniment al zilei. Castelul Hallwyl

e un “castel de apă”,

dar nu e situat pe lacul cu acelaşi nume, cum mă aşteptam, apa fiind doar cea din şanţ,

destul de murdară pe la colţuri, ceea ce nu părea a le deranja pe păsările asortate.

Când i-am dat un ocol

am văzut… [...]

Până la urmă am găsit şi locul cu Motocross, tot în Wohlen, dar pe partea cealaltă a dealului. Am lăsat caii de oţel în parcare lângă o căpiţă

de unde se vedea un câmp transformat în parcare de maşini (nişte ţărani),

şi am luat dealul la urcuş. Cu îngrijorare am observat că venea multă lume în jos – “să vezi că deja s-a terminat! E deja ora 4…” Am urcat… [...]

De fiecare dată când fac drumul ăsta mă gândesc “o dată tre’ să opresc la Rottweil”. “Cel mai vechi oraş din Baden-Württemberg”, zice pe plachetă. Şi să văd de unde se trag Rottweilerii.
De data asta a fost zis – şi făcut.
Din parcare

am urcat spre biserica ce se vedea în spate, în care am aruncat un ochi,

după care la întâmplare pe străduţe, până am ieşit în strada… [...]

Aceasta

poate părea harta unui sat, dar nu e. E un mol. Outlet mall. Şi pune obscura localitate Metzingen pe hartă, undeva în Germania după colţ. Am vrut să zic că a fost un sat, dar am zis să nu vorbesc în necunoştinţă de cauză şi am dat un sărci – Metzingen e un orăşel cu 22000 de locuitori, centru al industriei textile. Un fel de Cisnădie. De aici a… [...]

Primisem de la N. sugestia de a da o tură prin orăşelele din Alsacia, mici bijuterii mai puţin frecventate turistic. Aşa că pentru ultimul stop pe traseu am ales Colmar.
Aţi auzit vreodată de Colmar? Eu nu., până n-am trecut prin zonă, şi nu l-am băgat în seamă până nu mi-a zis N.
Mare lucru nu e de zis, am făcut doar o plimbare – zic că mai bine las… [...]