Category — Americi

Odată bifate obiectivele cele mai importante din centrul istoric,

care de altfel arată frumos în soare,

cu clădiri

şi denumiri vechi,

plus scările alea exterioare de le vezi prin filme,

mă hotărăsc să încerc, în puţinul timp rămas, să văd şi celălalt loc cunoscut din Philadelphia. Pe hartă nu pare foarte departe, dar ştim cum e cu distanţele în America, aşa că mă aşez cuminte în staţia de autobuz. Și… [...]

Am cam 6 ore între zboruri – așa am vrut, cu speranța că pot da o tură prin oraș. Întreb dacă pot lăsa bagajul la aeroport, zice că nu există depozit pentru bagaje, de teama atentatelor… Blestemând printre dinți, plec cu rucsacele în spinare și pe burtă (aspectul probabil e ciudat, dar din fericire valiza mare va merge direct acasă, atâta îmi mai lipsea să trebuiască s-o trag și pe… [...]

Am fost bucuros să întorc serviciul colegilor care acum ani m-au luat cu mașina lor peste tot – m-am descurcat binișor pe imensele autostrăzi care străbat orașul. Nu eram obișnuit să ies din casă zicând ”vin să vă iau”, să fiu cu mașina, și să dureze… o oră. Distanțele sunt mari, dar te obișnuiești. Petreci mai mult timp pe drum… e un stil de viață și ăsta.
Timpul a trecut… [...]

Primele mișcări cu mașina mi-au adus aminte de șocul avut la prima încercare de a conduce mașina lui S. înainte de examenul de șoferi. Mașinile automate (sau or fi doar acestea două, întâmplător două Honde) se pare că au frâne mai sensibile decât cu ce eram eu obișnuit (singura frână de care știam atunci era cea de Dacie, unde trebuia să apeși zdravăn ca să reacționeze) – și ca atare… [...]

“Nu doriți o mașină mai mare? Avem opțiuni interesante de upgrade… [...], 5 dolari pe zi.
”Ăă… Nu-mi trebuie o mașină mai mare.”
”Avem o Toyota Camry, foarte bună, consum eficient…”
Ezit. Să dau dooj de dolari în plus pentru o mașină mai mare?
”Încape bagajul ăsta în portbagaj la Nissanul Versa de care ziceați?”
”S-ar putea să trebuiască să-l puneți pe bancheta din spate.”
”Bine… dați-mi una mai mare.”

Am dormit o oră în noaptea dinaintea plecării – nu știu cum se face că de fiecare dată așa ”iese”. N-am avut timp de bagaje, începute târziu… asta e. Bine că m-am trezit să prind avionul, odată înăuntru am adormit instant. Somnul a fost destul de chinuit, dar a fost. Într-un fel păcat, am călătorit alături de o ”oamă de știință” care mergea să-și vadă familia din Philadelphia, biochimisto-statisticiană, lucrează… [...]

Blue Air se laudă că bagă acum … [...]curse Bucureşti-Havana la 400 de euro, de 3 ori mai puţin decât ne-au jefuit pe noi cei de la Air France. Dacă se trezeau acu’ 3 luni, aveau 3 muşterii în plus.
Bine, de precizat e că destinaţia, deşi anunţată cu pompă pe site, nu funcţionează, cel puţin deocamdată. Adică dacă selectezi Bucureşti-Havana îţi dă “cursă indisponibilă în ziua cutare”, iar dacă încerci

Întâmplarea face că am fost în Cuba aproape exact în acelaşi timp cu Antoaneta, fără să ştim unul de altul. Şi am mai vizitat şi aproape aceleaşi locuri. Face şi mai interesant de văzut ce impresii au văzut alţi ochi. O privire mai profundă, foarte interesantă. Articolele le găsiţi aici:
http://inlauntru.blogspot.com/search/label/Cuba
Cezar, zis şi Imperatorul, a fost în Cuba mai demult. Articolele lui de aici
http://imperatortravel.blogspot.com/search/label/Cuba
sunt de asemenea foarte… [...]

Merită să mergi în Cuba pentru: aroma unică de socialism în secol 21 plus atmosfera de Caraibe – combinaţia nu se poate descrie în cuvinte, trebuie trăită. Pentru mine a fost ca o călătorie “înapoi în viitor”: în viitorul unui univers de care noi ne-am desprins acum 20 de ani. A fost răscolitor să văd cum ar fi putut arăta viaţa noastră azi dacă n-ar fi fost ei. A fost… [...]

11 ianuarie 2010
Ajuns la Paris, trebuie să schimb terminalul. Nu-s obişnuit cu gradele minus de afară, dar după o scurtă confuzie vine autobuzul cu pricina. Călătoria durează, şi mai am o oră până la îmbarcare. Dar e bine, zic. Ajung, dau să intru la filtrul bagajelor, când domnul de la paza lichidelor – “uoo, mösiö. Sticla nu trece.” Mă aşteptam la asta, aşa că zic poezia – “vin de… [...]

10 ianuarie 2010
A doua zi aveam avionul dupămasa, aşa că am mai avut timp de-o plimbare până-n piaţa veche, favorita noastră, unde am băut o cafea (respectiv ciucalată caldă) la cafeneaua unde zice Planeta că e cea mai bună cafea din Cuba. arată foarte bine, ca totul în piaţa asta, un fel de Starbucks local.

Ne întrebam dacă e de stat sau privată. Avea şi o expoziţie a unui… [...]

9 ianuarie 2010, seara
Bulevardul Malecon era închis pe direcţia noastră de mers. Am ocolit, dar apoi am intrat înapoi pe el de pe o străduţă lăturalnică. Probabil prea devreme, pentru că eram singura maşină de pe carosabil. Am bănuit (şi Luis avea să confirme) că e închis din cauza vremii: vânt, iar valurile mari stropeau constant carosabilul. Fiind singura maşină şi mergând încet, nu era nici un pericol, dar… [...]

a fost… lung.… [...]

La 8, băiatul s-a înfiinţat punctual la întâlnire. Din păcate, vremea n-a ţinut cu noi, era înnorat zdravăn. Am plecat totuşi, sperând să nu plouă.
“Speranţa nu e o strategie”, zicea un gânditor contemporan american. Ploaia a început încă înainte să ieşim din oraş. Băiatul care ne conducea era student la educaţe fizică, şi era îmbrăcat după ultima modă occidentală, cu blugi lăsaţi treisferturi, adidaşi roşii foarte curaţi şi un… [...]

8 ianuarie 2010
În drum spre Viñales opriserăm la o parcare, de unde se vedea frumos într-o vale:

Plănuiam să mergem a doua zi să ne uităm mai atent, dar – am văzut la agenţia din oraş că există un punct de observaţie la vreo 3km de oraş, hotelul Jarmins. “Hai să mergem”, a zis A. Şi nu ne-a părut rău. Hotelul e fix deasupra văii,

care se desfăşoară spectaculos… [...]

8 ianuarie 2010
Recomandat de Lonely Planet ca un stop “obligatoriu” pentru majoritatea trekkeri… [...]lor care străbat Cuba, mă aşteptam ca Viñales să fie un orăşel mic şi fermecător, gen Trinidad. Prima impresie n-a fost însă cine ştie ce. Case mici, înşirate pe marginea drumului, şi atât.

Am ajuns după 5 ore de la plecarea din Cabo San Antonio (cu tot cu oprirea la Don Robaina), aşa că prima grijă

A. văzuse în Lonely Planeta că există o fermă de tabac mai deosebită lângă Pinar del Rio, aflată fix în drumul nostru de la Cabo San Antonio spre Viñales. Singurul proprietar de firmă în viaţă care mai are o marcă de ţigări cu numele lui, ferma Robaina. Voiam să mergem, plănuiam să-mi fac proviziile de tabac de acolo, să fie “original”.
Ajungem în zonă – în carte zicea că se… [...]

După o ultimă privire spre Vest, de la Cabo San Antonio,

am pornit prin pacrul Guanahacabibes pentru ultima oară. De-aia am şi oprit să pozăm pomii ăştia, pe care-i remarcaserăm la fiecare trecere:

De asemenea, am oprit pentru o poză cu fauna caracteristică zonei:

Când eram mic mi-ar fi plăcut parcul ăsta în mod deosebit – mi-am dorit mereu să las animale domestice în libertate, să văd cum se adaptează.… [...]

7 ianuarie 2010, seara
Am plecat de la Maria la Gorda la puţin timp după ce am ieşit din apă, că era deja dupăamiază şi se făcea frig. În plus, mai aveam doar ceva de rezolvat pe ziua în curs, benzina. Nu mai aveam aproape deloc, dar din fericire la Cabo San Antonio ne spusese că e o benzinărie la 5km. Ne-am dus aţă, că am ajuns fix după apusul… [...]

7 ianuarie 2010

Pentru a ajunge la destinaţia noastră principală în această parte a Cubei, Maria la Gorda, a trebuit să traversăm întregul parc naţional Guanahacabibes (fain nume, nu? ). Asta pentru că la Maria la Gorda n-am mai găsit cazare, iar cel mai aproape am găsit tocmai la Cabo San Antonio, cale de aproape 70km. Parcul Naţional Guanahacabibes, care ocupă majoritatea peninsulei cu acelaşi nume, e declarat de UNESCO… [...]