Category — Cuba

Ne-am întrerupt, cum ziceam, plimbarea pe Paseo del Prado şi ne-am întors pe lângă hotelul Inglaterra, să găsim Floridita. Care înseamnă, incredibil dar adevărat, “mica Floridă”, şi e o crâşmă la colţ de stradă

Povestea cu această cârciumă are însă legătură cu clopotele. Cu clopotele care sună, sau mai precis, pentru cine trag clopotele, Mitică: For whom the bell tolls… [...]. Auzisem această expresie, ca tot românul, în cântecul celor

5 ianuarie 2010
Micul dejun a avut un gust “ca acasă”, deşi a avut papaya proaspătă în meniu, ceea ce acasă nu egzistă. Dar gustul ochiurilor, pâine, legume, fructe, mi-a adus aminte de acasă. Mâncare simplă, dar gustoasă, a căzut bine.
Singurul neajuns a fost că oaspetele necunoscut (nu l-am văzut la faţă) mi-a luat pasta de dinţi pe care o lăsasem în baie să o folosească şi C&J, care… [...]

4 ianuarie 2010
Sergio şi Miriam stau într-o casă un pic mai răsărită pe o stradă dubioasă, pe nume “Luz”, adică strada luminii. E cea verde de pe dreapta:

Mda, de afară nu arată prea liniştitor. Dar înăuntru, după ce urci pe nişte scări, e curat şi primitor. Ca o casă “normală” de la noi, cu mobilă asemănătoare, doar că fără covoare – cred că nu au nevoie, se coc… [...]

Ultimul desert,

ultima privire asupra piscinei

şi gata, plecăm din Cayo Coco!
Dar până să plecăm… ieri, să găsim ceva mijloc de transport. Prima încercare, maşină de închiriat. Omul care era acolo ne-a zis clar: nu snt maşini. E una singură, rezervată din Italia de acum 3 luni.
“Şi în oraşele învecinate nu găsim?”
“Din Ciego de Avila ne-au sunat pe noi… Nu snt maşini deloc.”
A doua variantă, avion.… [...]

Plaja Pilar cică e în top 3 al Americii Latine. E pe Cayo Guillermo, insula mai mică şi vecină legată de Cayo Coco printr-o şosea peste apă, mai scurtă decât cea pe care am venit. A. a propus o excursie acolo pentru 3 ianuarie, oricum se anunţa vreme înnorată în Cayo Coco.
Un microbuz ne-a dus cale de aproape o oră, pe vreo 25km, dar oprind pe la toate hotelurile,… [...]

2 jaguarie 2010
Ideea a venit spontan, nici nu mai ştiu cine a exprimat-o prima dată, dar cred că toţi am gândit-o: să fugim pe plajă a doua zi dimineaţă. DIS de dimineaţă. Atât de dis, încât nici nu mai ştiu cât a fost ceasul, 7, 7 jumate sau totuşi 8. Ideea e – ne-am trezit! Ne-am întâlnit în faţa bungalourilor lui A. & C. şi am mers pe plajă.… [...]

Am zis că voi reveni asupra canadienilor cu care am făcut scufundarea. Un cuplu de vârsta 2.5 spre 3, din Toronto. Mi-au povestit că e prima vacanţă în Sud, prima vacanţă împreună după 15 ani. Au zburat direct la aeroportul de pe insulă, de aici zboară înapoi. Cayo Coco e tot ce văd din Cuba.
Mă întreb de ce au venit aici. Probabil pentru ei Cuba e un fel de… [...]

1 ianuarie e de obicei ziua din care ţin minte cel mai puţin. Programul tradiţional de când mă ştiu e “trezit târziu, eventual prins concertul de anul nou de la Viena, mâncat zdravăn, lâncezit la televizor la un film sau “dacă doriţi să revedeţi”. Asta dacă-s acasă, dacă snt în deplasare tot lâncezit, dar nu la televizor.
De data asta însă nestând până târziu în seara de revelion, ne-am propus… [...]

Revelionul cubanez a început cu o cină festivă,

la care pe noi cei 5 ne-au împrăştiat la 3 mese diferite. Am uitat să zic că ne-au împrăştiat şi la 3 bungalouri diferite (e complex de bungalouri, în imagine)

Asta deşi A. a făcut rezervarea demult, şi ştiau că sntem împreună. Eh, am vorbit la recepţie, au zis să vorbim la restaurant, unde era şeful de sală care ştergea şi rescria… [...]

31 Decembrie 2009

Cayo înseamnă “insuliţă”. Cayo Coco e insuliţa cocotierilor (cred), şi face parte din arhipelagul “Jardines del Rey”, care însoţeşte insula Cubei pe aproape toată lungimea nordică. Jardines del Rey înseamnă “grădinile regelui” – cuceritorii spanioli au dăruit insula regelui, insula era “palatul” şi insuliţele “grădinile”. Mai sunt nişte insule şi în Sudul Cubei, care se numesc, evident, “Jardines de la Reina”, grădinile reginei.
La hotelul Melia Cayo… [...]

31 Decembrie 2009

După micul dejun am plecat să găsim maşină să ne ducă la următoarea destinaţie, Cayo Coco. Vorbisem cu gazda decuseară şi dimineaţa încercase să “aranjeze” o maşină, dar n-a găsit. Nu sună bine.
Mergem la autogara Viazul, unde A. găsise ieri un taximetrist care se oferise să ne ducă la Cayo Coco pentru 160 cuci, 3 persoane. Acum sntem 5, da’ orişicât.
Nu-l mai găsim.
Întrebăm şi… [...]

31 Decembrie 2009
Ne-am trezit aşadar la 6 a doua zi, şi cu ochii scoşi ne-am făcut bagajul şi ne-am mutat alături, trezindu-i şi pe oamenii ăia. C. a vrut să forţeze un discount de la madam Victoria, pe fondul acestui disconfort, dar n-a mers. Am plătit 25 de cuci pentru cameră şi câte 1 cuc pentru fiecare sticlă de juma’ de apă. Apa de la robinet cică e contraindicată… [...]

În timp ce sărbătoream reunirea grupului de comando, am întrebat gazda dacă poate să-i “aranjeze” şi pe C.&J. Sigur, la vecina unde voi sta şi eu, mai are o cameră. Perfect! Ne costă 25 de CUCi.
După ghiftuire, ne retragem în bârloage – A.& A. snt obosiţi, încă afectaţi de diferenţa de fus orar. C.&J. însă vin de pe acelaşi fus orar, şi dat fiind că e doar ora 9,… [...]

Tot 30 Decembrie 2009 (zi lungă)

Şi-am ajuns la Trinidad de Cuba. A. mi-a zis pe SMS să mă uit după un turn galben-verde, că ei snt acolo. (merge GSM-ul în Cuba, a propos, dar lui A. (vodafone) nu-i mergea gprs, doar gsm, aşa că nu plănuiţi să primiţi emailuri, internet prin telefon şi alte vrăji). Zis şi făcut. În autogară aşteptau un rând de oameni, întâi nu m-am prins… [...]

Tot 30 Decembrie 2009

Viazul, compania de transport “pentru străni”, e echipată cu autobuze noi, Yu Tong – chinezeşti. Arată şi merg destul de bine.

Peisajul pe ruta Havana-Trinidad nu e ce mă aşteptam. Ca de obicei, impresia de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Mă aşteptam la vegetaţie luxuriantă, mai “junglă”. Când colo, e mai uscat decât mă aşteptam,

şi destul de plat.

Să tot construieşti autostrăzi.… [...]

30 Decembrie 2009
M-am trezit într-adevăr la 5, ajutat de jet lag, nesomnul dat de diferenţa de fus orar. A prins foarte bine – obosit fiind, am putut să adorm, dar m-am trezit la 5 destul de fresh.
Cei de la hotel îmi pregătiseră un sandwich cu brânză şi şuncă şi un jugo… [...] la cutie mică de carton cu pai (după vreo 3 nelămuriri am înţeles că în

29 Decembrie 2009
Plecat din Paris la 1 jum’ate, am ajuns în aeroportul José Martí din La Habana pe la 6 ora locală, 12 noaptea ora Parisului, 1 noaptea ora României, după vreo 12 ore de zbor. Bagajele curgeau pe 2 benzi pentru acelaşi zbor, lucru de care mi-am dat seama abia după o vreme, şi am fugit repede la banda cealaltă, să văd dacă rucsacul meu nu apăruse deja… [...]

29 decembrie 2009
În ciuda poleiului, ajungem bine la aeroport. Deşi am timp, uit să iau pasta de dinţi despre care mă rugase A. (la capitolul “luat”, luaţi pastă de dinţi, şi gumă de mestecat. Şi săpun, gel de duş, şampon. Şi pixuri. Nu se găsesc în Cuba. Închid paranteza). Snt nerăbdător să se facă ora 9 dimineaţa să sun în Germania să anulez rezervarea greşită de pe opodo. Se… [...]

28 decembrie 2009
“Unde e Havana, în Africa?” m-a întrebat tânăra grănicereasă de la Otopeni. Nu glumea. O fi confundat Havana cu “Savana”.
Pe de altă parte, nici eu nu ştiu exact unde e Santo Domingo, unde merge cuplul din faţa mea. Republica Dominicană? Parcă aia era cu San Jose. Trinidad Tobago? Nu ştiu. Aşa cu “americanii cei inculţi” şi “românii tobă de carte”.
(later edit: Santo Domingo e în … [...]