Category — Japonia

Câteva concluzii, pentru a încheia seria niponă.
Discleimăr: Cele de mai jos sunt chestiuni profund influenţate de filtrul propriei experienţe. Alte păreri sunt posibile şi probabile.

Japonia e o ţară mai “normală” decât ce pare la televizor. Sau, mai precis, faţă de aşteptările mele din ce am citit prin şogune şi văzut la tv.
E o ţară “navigabilă” cu un pic de engleză şi răbdare. Cel puţin, traseele turistice sunt… [...]

4 aprilie
Last, but not least, hanami. M-au întrebat mai multe persoane “de ce mergi tocmai în Martie în Japonia?”. Păi, pe lângă potrivirea de calendare cu M, pentru asta:

Înfloritul cireşilor e o treabă foarte nesigură, în fiecare an la altă dată. Astfel încât n-aveam de unde şti în noiembrie, când am rezervat biletele de avion (care până în martie s-au ieftinit, de altfel, din cauza crizei), când vor… [...]

4 aprilie
Săptămâna a trecut, desigur, iute ca gândul, şi iată-ne ajunşi în ultima zi. Dimineaţa am dedicat-o cumpăratului de suveniruri, de la Oriental Bazaar de pe strada Omete-sando. Aviz amatorilor, e un magazin “tipic” de suveniruri, nu sunt lucrurile cele mai ieftine, sunt şi kitsch-uri, dar per ansamblu oferta e “ok” pentru aproape orice cumpărător de amintiri. A recomandat-o şi C., şi lonely planeta, aşa că am ales şi… [...]

3 aprilie a fost o zi lungă. Dimineaţa de la Tsukuji, ziua la Nikko, seara întâlnirea cu S. din Shinjuku, după care încheierea apoteotică a venit cu o cină în 2 părţi, cu C. şi prietena lui H., la care s-a adăugat şi A. mai târziu – nişte persoane foarte deschise şi “de viaţă”, cu care ne-am distrat a-ntâia. Prima escală a fost la un restaurant korean, unde am mâncat… [...]

Ne-am întors de la Nikko pe la 5 şi ceva – la 6 ne-am dat întâlnire cu S., un fost coleg, care acum trăieşte în Tokyo, şi pe care m-am bucurat să-l văd. Am zis să împuşcăm 2 iepuri de-odată şi să ne întâlnim la staţia Shinjuku, unde noi nu mai fusesem, şi care e cunoscut focar avangardist în Tokyo. Din ăla cu neoane. Şi într-adevăr, încă de la ieşirea… [...]

O rugasem pe M2 să ne spună destinaţii “neturistice”, măcar una, unde să mergem să vedem Japonia “adevărată”.
“Trebuia să veniţi la mine, în Kyūshū”, a zis, îmbufnată.
“Bine, M2, ştii vorba poetului, ‘dar Kyūshū e departe…’ zi-ne ceva din apropiere.”
“Ăă… Nikkō?”
“Ce e Nikkō?”
“Un loc la munte, cu temple.”
“Aa, sună fain.”
“La care merg foarte mulţi turişti.”
“…”
Dar am mers la Nikkō. C. a întărit… [...]

vineri, 3 aprilie 2009
Ar fi trebuit să fim acolo de pe la 4 dimineaţa, ca să vedem partea cea mai interesantă – descărcarea vaselor cu peşte pe mal. Tonul, cică, e cel mai spectaculos, în cantităţi industriale, şi asta la propriu.
Tsukiji e cea mai mare piaţă en-gros de peşte din lume, iar licitaţia de ton, cea mai spectaculoasă, începe pe la 5. Dimineaţa.
Noi ne-am propus să plecăm… [...]

Prea multe despre “buctătăria” japoneză nu ştiam, de fapt nu ştiam nimic în afară de sushi. Ei bine, mulţumită lui C. (rămânem datori) am descoperit o grămadă de feluri de mâncare care mai de care mai spectaculoase, elaborate şi gustoase. Nu ştiu dacă aşa a gândit-o C., dar mâncărurile au crescut în complexitate şi spectaculozitate pe zi ce trecea. După simpla soba din prima zi, care a fost oricum interesantă,… [...]

2 aprilie 2009
A mai fost ceva ce voiam să vedem la Kyoto. Pagoda de la Toji e cea mai înaltă din Japonia, şi era aproape de gară, aşa că am dat o tură pe acolo dimineaţa. Toji e un complex de temple (clic pe imagine ca să se vadă totuşi ceva)

care se iţeşte, ca de obicei, într-o zonă cu o arhitectură “modernă” absolut neimpresionantă. Ca în Bucureşti, doar… [...]

Miercuri, 1 aprilie 2009
Kyōtō e indiscutabilul nr. 1 la atracţii turistice japoneze, în toate cărţile şi broşurile. A încerca să vedem toate cele 1600 de temple budiste şi 400 de altare shinto, sau chiar şi cele 17 lăcaşuri din patrimoniul UNESCO despre care vorbesc Lonely planeta şi wikitravel, ar fi fost luptă cu morile de vânt. Ei recomandă ca absolutul minim pentru vizitat Kyoto 2 zile. Ei, noi am… [...]

Marţi, 31 martie 2009
“TU ŞTII CÂT I CEASU?? UNŞPE!!”
N-a sunat alarma telefonului, sau n-am auzit-o, şi nu ne-am trezit. Voiam să plecăm pe la 8, să prindem cât mai mult la Kyoto… Mda. Ţeapă. În timp ce ne îmbrăcam, altă panică – dacă nu faci checkout la timp, în ţara asta cică plăteşti în plus, piperat, fiecare oră. Iar checkoutul se face de obicei la 10… Fug repede… [...]

Luni, 30 martie 2009
I-am întrebat pe C. şi M2 la cină în seara precedentă ce excursii de o zi s-ar putea face în jurul Tokyo-ului. Nikkō şi Kamakura au reieşit ca favoriţi, primul în munţi, a doua la mare.
Am zis că întâi ar fi frumos să vedem Pacificu’, aşadar prima excursie este la Kamakura. Azi e şi ziua festivă a activării abonamentului de tren Japan Rail Pass, care… [...]

Duminică, 29 martie
A doua zi a început cu mutatul, la un hotel din Jimbōcho, o zonă un pic mai aproape de centru. Aşa am aflat că, deşi Asakusa e cam departe de centru, templul ăla lângă care am stat e mare atracţie turistică, aşa că a fost bine că am stat acolo în prima noapte, am scăpat de o “grijă”.
În Cipangu ieşirea din hotel se face de obicei… [...]

Imaginea mea despre Cipangu era ambivalentă: pe de o parte vedeam pagode, temple, case de lemn cu ferestre de bambus (asta patentat din Şogun, cartea care mi-a deschis gustul orientului – poate cu gândul la pagode şi temple mi-a tot venit cuvântul Cipangu în cap în ultima vreme, numele dat de Marco Polo Japoniei); pe de ală parte zgârie-nori umpluţi cu neoane colorate şi stridente în oraşe ultramodern tehnologizate (asta… [...]

Chiar eram mulţumit în timp ce mergeam spre München. Ploua cu găleata şi se vedea prost, dar simţeam că pregătirile au decurs bine, am plecat destul de la timp, n-am uitat nimic. Mare lucru. Am dezvoltat această superstiţie de tip OCD/ADD, bazată pe experienţă, cum că de obicei călătoria va decurge bine dacă uit ceva destul de important, dar nu esenţial, în prealabil.
Abia la München mi-am dat seama că… [...]

Badea Ion din Vinţu de Jos trebuia să ajungă la expoziţia mondială de la Osaka. Se îmbracă el frumos, merge la gară în Vinţ şi cere un bilet până la Osaka. Doamna de la ghişeu:
- Osaca? Poate Poplaca! Unde e Osaca? N-avem, mergeţi la Alba Iulia la Gară, până acolo pot să vă dau bilet.
Merge la Alba, la gară,
- Un bilet până la Osaka, vă rog.
Doamna… [...]

Sā ikimashō!