Category — Europa

Anul acesta am nimerit întâmplător la festivalul medieval de la Sighişoara, credeam că e cu o săptămână mai târziu decât a fost de fapt. Dar dacă tot am venit, primul drum în cetate a fost cu scopul de a duce umbrele unor oameni care aveau nevoie,

pentru că a plouat to-ren-ţi-al. Şi frumos – îmi place când e cald şi ploua dezlănţuit. Până am ajuns eu s-a mai potolit, dar… [...]

Am dat peste studiul acesta, Country Brand Index, ediţia 2008, şi mi-au căzut ochii pe graficul din imagine. Ce steag recunoaşteţi la rubrica “en vogue”? Element ajutător: e primul!

Dap, în 2008 România era considerată ţară “în vogă”. Vestea bună e, citez într-o traducere foarte aproximativă (cuvintele şi expresiile potrivite îmi lipsesc din vocabular, propuneri alternative snt binevenite): “o ţară în vogă e agreată de un grup de oameni “care… [...]

Când l-am sunat pe N. din Riquewihr, să raportăm că executăm excursia, a zis “nu mai pierdeţi multă vreme, mergeţi la Eguisheim”.
Care nu m-a surprins, dat fiind ce zisese în email:
“Eguisheim e favoritul meu pe 2009 si cel mai tare Geheimtip din ultima vreme. Exista o singura parcare cred – publica (mokka, cred), apoi e pietonal. O iei pe jos pe o strada mai larga de unde incep… [...]

“Riquewihr (de unde o fi scos si numele asta anti-frantuzesc … ?) suna a ceva nordic …”

Şi mie mi-a plăcut numele ăsta, e o franţuzire cu o ortografie ciudată a nemţescului Reichenweier. E cel mai nordic dintre obiectivele noastre, şi plănuim vreo oră, căci conform lui N., e cel mai mic dintre ele.
“E si el foarte fain, ca un brad la care urci pe lujerul principal spre o… [...]

Deşi tocmai fusesem la Colmar nu cu mult timp în urmă, C. nu fusese, aşa că am oprit şi aici. Şi bine am făcut.
Iată ce zice N.:
“Parcarea foarte mare este un pic mai la nordul hartii – de unde te duci direct la Muzeul Unterlinden (5 minuten zu Fuss), cica muzeul cel mai vizitat din Franta, outside Paris. Muzeul e inchis intre 12-14 daca nu ma insel. Se… [...]

Nic ar face un blog de travel (şi nu numai) meseriash (ştiu şi cum i-ar zice ). Din păcate n-are timp, dar nutresc speranţa că poate într-o zi. Până atunci, cu permisiunea lui, o să ne însoţească în excursia prin Alsacia, că el a avut ideea. Citez din emailul care a stârnit totul:

“[...] Organizatorii se laudau ca cea mai tare excursie este cea prin Alsacia cu 3 orasele. Si… [...]

sunt 3:
asta

şi asta:

Că am stat doar 6 ore, n-am văzut decât aeroportul şi oraşul din taxi, în care observ că mi se întoarce stomacul pe dos în ultima vreme. Rămân aşadar cu cele 4 impresii.

De când eram mic îmi plăcea cum sună numele Bellinzona, şi am fost curios să văd cum e. Dat fiind că era în drum, mi s-a părut normal să opresc.
Auzisem că obiectivul principal din oraş sunt cele 3 castele, şi am constatat bucuros că Jane m-a dus fix în parcarea de sub cel mai mare dintre ele. Să-l urmărim dar pe acest domn cu umbrelă

cum intră

în incintă.… [...]

Esta bien. Bien situat chiar în vârful dintelui stâng al furculiţei lacului cu acelaşi nume.
Dar până să ajung acolo, trezirea matinală a survenit înainte de 7 – A. & A. şi C. & J. aveau avioane devreme, şi am zis că plec cu ei la 7 jumate. Doar că… abia dedimineaţă ne-am adus aminte că recepţia deschide abia la 8, era un bilet acolo care ne ruga să achităm… [...]

Dacă lacul Como e ca o furculiţă cu 2 dinţi, Bellagio e exact la baza (sau vârful) adânciturii dintre dinţi.
Poziţie de care nu ne-am putut bucura cine ştie ce, datorită vremii cenuşii, cu cer preponderent noros şi averse de ploaie.

Cu toate astea, vremea şi chiar locul au fost mai puţin importante decât compania – s-a reunit grupul de asalt al Cubei din decembrie.
Ne-am plimbat pe străduţele în… [...]

sâmbătă, 1 mai 2010
“Şi-acum ia-l pe Feri”, zise Jane.
“Feri? Care Feri?” (m-am prins imediat, dar încă nu vreau să cred)
“Feri Botu”.
“Jane.”
“Da.”
“E trecut de miezul nopţii”.
“…..aşa, şi?”
“Feri Botu nu circulă la ora asta.”
“A… n-am ştiut.”
“Jane…”
“Aveam de unde să ştiu?”
“Nu.”
“Mi-ai spus?”
“Nu.”
“Te-ai şi uitat la Lugano, ai văzut că nu mergem prin Como, te-ai bucurat că te scot… [...]

Cu navomodelele şi motocrosele întâlnite pe drum, ţinta iniţială a excursiei a ajuns să fie cel mai puţin spectaculos eveniment al zilei. Castelul Hallwyl

e un “castel de apă”,

dar nu e situat pe lacul cu acelaşi nume, cum mă aşteptam, apa fiind doar cea din şanţ,

destul de murdară pe la colţuri, ceea ce nu părea a le deranja pe păsările asortate.

Când i-am dat un ocol

am văzut… [...]

Până la urmă am găsit şi locul cu Motocross, tot în Wohlen, dar pe partea cealaltă a dealului. Am lăsat caii de oţel în parcare lângă o căpiţă

de unde se vedea un câmp transformat în parcare de maşini (nişte ţărani),

şi am luat dealul la urcuş. Cu îngrijorare am observat că venea multă lume în jos – “să vezi că deja s-a terminat! E deja ora 4…” Am urcat… [...]

De fiecare dată când fac drumul ăsta mă gândesc “o dată tre’ să opresc la Rottweil”. “Cel mai vechi oraş din Baden-Württemberg”, zice pe plachetă. Şi să văd de unde se trag Rottweilerii.
De data asta a fost zis – şi făcut.
Din parcare

am urcat spre biserica ce se vedea în spate, în care am aruncat un ochi,

după care la întâmplare pe străduţe, până am ieşit în strada… [...]

Aceasta

poate părea harta unui sat, dar nu e. E un mol. Outlet mall. Şi pune obscura localitate Metzingen pe hartă, undeva în Germania după colţ. Am vrut să zic că a fost un sat, dar am zis să nu vorbesc în necunoştinţă de cauză şi am dat un sărci – Metzingen e un orăşel cu 22000 de locuitori, centru al industriei textile. Un fel de Cisnădie. De aici a… [...]

Primisem de la N. sugestia de a da o tură prin orăşelele din Alsacia, mici bijuterii mai puţin frecventate turistic. Aşa că pentru ultimul stop pe traseu am ales Colmar.
Aţi auzit vreodată de Colmar? Eu nu., până n-am trecut prin zonă, şi nu l-am băgat în seamă până nu mi-a zis N.
Mare lucru nu e de zis, am făcut doar o plimbare – zic că mai bine las… [...]

Două doamne. În vârstă, cu părul alb, una cu ochelari. Ne-am aşezat lângă ele la terasa Rohan din centrul Strasbourgului, şi vrând-nevrând le-am ascultat frânturi de conversaţie. Abia după o vreme am conştientizat ce mi se părea ciudat: una vorbea franţuzeşte, cealaltă într-un dialect nemţesc asemănător cu ce se vorbeşte în elveţia. Nemţoaica mai băga câte-un cuvânt franţuzesc pe alocuri, dar în rest se ţinea de păsăreasca ei, cealaltă doamnă… [...]

Jane ne-a dus într-o parcare din centru, nu departe de catedrală.

Din nou gotică, din nou bogăţie de detalii.

Biserici gotice şi case cu grinzi la vedere – Alsacia.

Înăuntru, aceleaşi ogive, dar, a propos de ce întrebam la Metz, o parte din arcade sunt zugrăvite, iar orga pictată.

Oare cum or fi arătat acum 700 de ani? Mi-ar plăcea o excursie înapoi în timp. Dar cum ceasul ăsta

doar… [...]

Până am ajuns la Metz s-a făcut soare, de am putut admira alt edificiu gotic

în detaliu.

Mă întreb, privind la pereţii ăştia gri cu care ne-am obişnuit în clădirile medievale,

dacă au fost gri şi la vremea construirii lor, sau erau tencuite şi pictate peste tot, ca în bisericile ortodoxe, sau ca în mânăstiri gen Einsiedeln?
Că vitraliile le-au colorat

cu vârf

şi îndesat.

Mai multe depre Metz, la… [...]

Ne-am trezit la 6 – aveam drum lung. Înainte de 7 am ieşit din hostel,

care în renovare arată aşa,

şi am luat-o pe strada altfel destul de neprietenoasă în sus

spre garajul şi mai dubios,

unde din fericire am găsit maşina în bună stare.
Am plecat la 7 fix, şi am ieşit binişor din Paris, am evitat la limită ora de vârf. A fost bine că n-a mai trebuit… [...]