Category — Anglia

În catedrala Westminster

nu e voie să faci poze, n-ai voie nici să mesteci gumă,

așa că n-am făcut decât de-afară și din curte.

Dar asta nu înseamnă că nu merită o vizită înăuntru. E mare și impresionant, din aceeași categorie cu Notre Dame, cu care și seamănă.

Pentru mine cel mai interesant e tronul pe care se încoronează regii de la 1308 încoace (!).
Când am ieșit, Benny se… [...]

Garda la Palatul Buckingham se schimbă la ora 11. Ajungem cu foarte puțin timp înainte, dar sperăm că azi fiind zi de lucru, în extra-sezon, nu va fi atâta lume. Da de unde, e plin.

Ne așezăm într-un colț, vedem cum intră nu peste mult timp fanfara,

și sperăm să prindem măcar câteva secvențe prin mulțimea din fața noastră.

Prindem, până la urmă, mai printre gratii,

mai pe lângă, că… [...]

Când auzeam Covent Garden mă gândeam la operă, ”pe scena de la Covent Garden”. La Londra am auzit însă Covent Garden mai mult în context culinar – ne întâlnim acolo că se mănâncă bine. Într-adevăr, găsim piața de mere

și multe restaurante

care de care mai apetisante, de exemplu acel ceaun imens de paella de jos.

Ne întâlnim cu V. la metrou, până una alta dăm o tură și –… [...]

Crododilul din “Onkel Walter, kauf ein Krokodil” s-a ascuns la un moment dat în Hyde Park. Şi fiind prima carte citită de M. în viaţa ei, bineînţeles că trebuie să vedem cam cum devine acest Hyde Park în care s-a hide… [...] crocodilul. Începe la arcul de marmură, Marble Arch, unde ne lăsase autobuzul de aeroport,

şi se desfăşoară larg privirii în partea cealaltă.

E soare, dar frig, în copaci veveriţe

De la domnul Sherlock am mers ață la doamna Tussaud,

un personaj foarte interesant, născută în 1761 (!) – nu stiam că e așa de demult moda cu figurile de ceară. Louis XV, revolutia franceză, războaiele Napoleoniene, pe toate le-a trăit (abia a scăpat de ghilotină, fusese deja pregătită). Mai multe despre viața ei tumultoasă, pe wikipedie.
N-aveam de gând sp fac poze figurilor de ceară, dar… până la urmă… [...]

Ne-am întors pe Baker street, de data asta pe ziuă, pentru a vizita casa unui anume domn care a locuit la numărul 221b.

M. e fan, așa că s-a pozat cu polițistul (Lestrade?) de la intrare.

Sherlock Holmes n-a locuit de-adevăratelea… [...] în casa care e azi muzeu,

dar probabil dacă ar fi existat, în această cameră și-ar fi făcut meditațiile,

la această masă ar fi luat ceaiul,

din aceste pipe

Muzeele mari de stat din Londra au intrarea liberă – în frunte cu British Museum.

Poate un mic gest de reverență, după toate pe care le-au… ăă… luat din alte părți. Am o reținere când văd la muzee din Franța sau Anglia artefacte valoroase din țări aflate la mare depărtare. Și atunci îmi aduc aminte de ce-a zis Teuta, suedeza cu origini albanez-kosovare din Kruja – dacă n-ar fi fost… [...]

Vedere matinală din fereastra hostelului.

Cum ieșim în Oxford street ne atrage atenția o mulțime pe partea cealaltă, ce s-o da?

Mirese!

Mirese până-i hăul, de toate voalurile,

privirile

și confesiunile.

Ghici despre ce era vorba?
Nu știu, că n-am întrebat. Am mers mai departe la metrou,

ieșind la Holborn, unde am luat-o pe lângă biblioteca regelui

spre biserică, unde am ajuns pe la 12 trecute fix.

Plin de lume!… [...]

De fapt aveam de gând să mai dăm o tură de seară cu autobuzul turistic, dar am auzit că muzeul Tate are deschis până la 10 seara în week-end, așa că ne-am dat spontan jos și-am intrat. Gratuit, ca la majoritatea muzeelor mari de stat ale Londrei (respect!).
În hol, întuneric.

În rest… na, muzeu de artă modernă, ce vrei. Tot felul de ciudățenii.

Pozele provin de la identificarea românilor… [...]

De curând s-a dat drumul la croaziere pe Tamisa, zice ghidul lui M. – chiar mă mir că nu erau de mai demult, dar într-adevăr parcă nu-mi aduc aminte să fi auzit dățile trecute că se poate. Păi hai. Biletul e inclus în cel de autobuz turistic, merită. Coborâm la podul Westminster jos la apă, chiar vizavi de marea roată,

pe lângă care trecem

cu barca. Unul din matrozi a… [...]

”Unde se poate lua un micdejun bun?” ”La The Breakfast Club… [...] de pe D’Arblay street, chiar după colț”.
Într-adevăr, un mic-dejun englezesc zdravăn

într-o atmosferă plăcută cu perete ”clasic” plin cu bilețele și bancnote (de azi, încă una de-un leu)

se pare că e foarte popular – noroc că ne-am trezit mai devreme, de-am ajuns pe la 10 și-am găsit loc, când am plecat era ditai coada.

Azi în program,

Scrie pe website, undeva jos mic, dar cine vede. N-am văzut nici eu, nici cele două fete care fac check-in… [...]-ul lângă mine, Georgiana şi colega ei. “Uite că scrie, faată.” Aşa că n-avem ce face şi plătim cele 10 lire extra pentru a deveni membri ai asociaţiei hostelurilor pentru tineret, YHA. Am rezervat aici 5 nopţi, normal că preţul era bun, dar dacă nu eşti membru plăteşti 3 lire

Ieșind de pe stadion vedem afară o mulțime de oameni așteptând la ce păreau niște grilaje. ”Ce-i cu ăștia, sunt și ei la meci?!” ne întrebăm absurd. La o privire mai atentă vedem steagurile cu X – așteaptă la X-Factor! Probabil e finala, în sala aceea polivalentă din spate. Uuaah, pe frigu’ ăsta! E drept, la cât sunt de înghesuiți, probabil nici nu le e frig.

Îi lăsăm și căutăm… [...]

Vizita la Emirates mi-a făcut poftă. Întorși acasă la V., ia să vedem ce meciuri sunt azi în afară de inaccesibilul Arsenal. Ar mai fi Millwall, mi-ar plăcea să-i văd pe suporterii lor fanatici, dar e cam departe, și uite că nu pot lua bilete online. Ridic ochii, la televizor reportaj de pe un teren de rugby, ceva meci în liga europeană. Hopa! Rugby! N-am fost niciodată la un meci.… [...]

E zi de meci, lume pe stradă când ieşim din casă.

„Cum stai cu claustrofobia?” mă întreabă V. în timp ce ne îndreptăm spre metrou, în direcţia de unde vine şuvoiul de lume (staţia se numeşte Arsenal, e singura din Londra care nu e denumită după un loc/stradă – la insistenţele unui preşedinte influent al clubului). „O să trecem prin cuşcă.”
„Ce cuşcă?”
“Păi, ca să dea o şansă celor… [...]

Arsenal are meci cu Everton de la 3. Dat fiind că V. locuiește în continuare în… [...] stadionul Highbury, iar Emirates e la doi pași, savurăm luxul de a dormi cât avem chef, până e soarele sus.

Știm că probabil nu mai sunt de mult bilete la meci, dar vom merge până acolo să vedem dacă găsim ceva la bișnițarii din fața stadionului.
Haha. Nu la bișnițari, ci poate, cine știe,

”Poți să scapi astfel încât să ajungem pe la 7 jumate la stația de metrou Caledonian Road?”, mă întreabă V. pe esemes.
”Încerc…”
Mă grăbesc și reușesc să plec pe la 7 jumate. E vineri seara în Londra și, dacă tot am avut treabă azi aici, voi petrece sfârșitul de săptămână cu V. Nu ne-am făcut nici un plan, dar când mă întâlnesc cu V. asta e exact strategia potrivită.… [...]

27 noiembrie, seara
După meci ne-am oprit în centru la restaurantul Wahaca, unde în ziua precedentă fusese Marea Înghesuială – de data asta am aşteptat vreo jumătate de oră, dar a meritat – foarte bună mâncarea mexicană. După care, trecând din nou prin Leicester Square, am decis spontan să vedem totuşi Despicable Me – de data asta am reuşit.
După film era deja târziu şi frig, dar tot am dat… [...]

27 noiembrie 2010
”Locuieşti lângă stadion?” îl întreb pe V. când îi văd adresa. Scria ”Highbury apartments, North Stand”.
”Nu, stau în … [...]stadion”.
Îl ştiu de mare glumeţ pe V., aşa că abia când am ajuns la faţa locului am crezut: Stadionul Highbury, ”templul” lui Arsenal, a fost transformat în… complex rezidenţial!

Habar n-am avut. Dar e logic – infrastructura exista, au ”închis” tribunele, iar gazonul l-au transformat în… grădină

26 noiembrie 2010
“Unde eşti?”
“Pe malul râului. Tu?”
“La servici.”
“La cât scapi?”
“Pe la 7 jum’ate ne-am putea vedea la cină, ce zici?”
“Perfect. Am două ore să mă plimb prin oraş.”
Tocmai trecea o barjă pe Tamisa.

Am ochit acel pod, într-acolo merg.

Trecând pe lângă sfincşii furaţi de către engleji din Egipt

mi-am adus aminte de vorbele Edonei din Albania, care zicea că, arheolog fiind, îi… [...]