Category — Franta

Luni dimineaţa am dat o fugă până la castelul Etoges,

unde am dat de nişte orătănii, mai mult

sau mai puţin colorate.

N-am avut însă mult timp de pierdut, am plecat cu A&A spre Reims, trecând prin Montmort Lucy, idilicul sat unde dormisem.

La Reims n-am mai făcut poze la catedrală, că snt la dietă de poze, încerc [...]

Habar n-aveam că domnul Moët a inventat şampania, pe la 1743 toamna.
Sau că domnul Chandon a fost ginerele fiului domnului Moët, inventatorul.
Sau că strugurii negri Pinot Noir dau zeamă albă dacă nu amesteci cojile.
Dar câte nu ştiam, şi câte am aflat de la vizita la casa de şampanie Moët&Chandon din Epernay, efectuată duminică împreună cu [...]

De la Verdun am mers direct la Etoges, unde A&A urmau să stea în frumosul chateau transformat în hotel,

unde însă n-am găsit camere libere. Şi nici la următoarele 5 hoteluri la care am sunat. Abia la al şaselea am găsit o cămăruţă pentru 2 nopţi, cu 36 de euroi bucata. Hotel Place în Montmort-Lucy, din [...]

Oscilam între tren şi avion. Avionul ajungea seara, trenul pleca dimineaţa pe la 9 fără ceva, făcea 5 ore, dar trebuia să schimb de 4 ori. Dacă-l piedeam, mai aveam unul convenabil abia după-masa. În plus, am verificat unde stau A&A, era la 50km de oraş, dacă mergeam cu trenul logistica ar fi fost complicată, [...]

În lista Logis-de-France nu era nici un loc de cazare de 2/3 stele la Monte Carlo. Cumva mi s-a părut normal, cred că eu să fiu în locul lor nici n-aş vrea să fie, ar ştirbi cumva “brandul”. Aşa că am căutat ceva hotelaş în preajmă, de preferat pe drum în continuare, şi aşa am [...]

I-am zis lui Jane – “Jane, du-mă undeva central.” “La cazinou e bine?” “E bine.” Şi m-a dus la cazinou, pe care l-am văzut cum am ieşit din parcarea suptterană, era în fundu’ grădinii.

Apropiindu-mă, l-am văzut şi pe domnul foarte serios cu o turturică pe cap -

nu ştiu cine e, nu m-am uitat, dar părea [...]

Eze n-are nici o legătură cu Dino Eze, care mi-a tot venit în minte când eram acolo; se citeşte “Ez” şi e un insider tip primit de la C. Cică e cel mai “reprezentativ-provensal” locşor de pe coasta de azur, altfel cosmopolită.
Orăşelul medieval e cocoţat în vârful unui munte – literalmente.

Ceea ce sugerează deja caracteristicile: [...]

De la Nisa am pornit spre destinaţia următoare pe o mică bucată din coasta de azur propriu-zisă. Atunci am văzut cum arată, peisagistic vorbind:

Peninsule, golfuri, bărci, palmieri, apă în diverse nuanţe,

oraşe înghesuite prăvălite peste mici porturi cu bărci albe,

plăj ferite,

case răzleţe pe stânci, cu privire la munte, mare şi drumuri şerpuitoare.

Cel mai şocant lucru la Nisa a fost apa bicoloră. O fâşie de apă turcoaz la mal, restul albastru-închis.

Contrastul era foarte brusc si foarte puternic, zici că era acuarelă. M-am dus mai aproape sa vad,

dar era tot bicoloră, şi înghiţea un om pe oră.

Plaja, însă, că deh, nu le poţi avea pe toate, era [...]

Nu ştiam nimic despre Antibes, aşa că i-am zis lui Jane să mă ducă la nimereală în centru la parcare. “Centrul” nu mi-a zis mare lucru, dar am găsit curând oraşul vechi cu nişte bolţi

străduţe

şi case mai interesante, ca de exemplu asta unde cică a dormit Napoleon Bona Parte.

Abia când am ajuns la mare

am [...]

Etapa următoare a Micii Bucle a început a doua zi dimineaţă pe la 9. Aveam parcarea asigurată până la 10 dimineaţa, aşa că la 9 eram pe plajă (nu ştiu dacă mi s-a întâmplat vreodată pe litoralul românesc o aşa matineală, da’ mă bucur c-am reuşit să mă urnesc, motivat şi de coasta întreagă pe [...]

Drumul de la Castellane la Grasse a fost foarte frumos, şerpuind pe coasta muntelui, cu privelişte la văi largi şi adânci în dreapta. Tot drumul am vorbit cu D. la telefon, aşa că a trecut agreabil, şi nici n-am observat cum se lasă seara, până n-am văzut orizonturi roşii.

Am oprit deasupra oraşului, pentru nişte poze [...]

L. îmi povestise despre Gorges du Verdon, Cheile Verdonului, sau Marele Canion al Verdonului, zicea că e o zonă meseriaşă. Aşa că ajungând la Castellane, am făcut vira la dreapta, abătându-mă de la drumul principal, şi am intrat în Canion.
Am mers cale de vreo 25 km până la Palud du Verdon, unde începea cică un [...]

Pe placheta din imaginea de mai jos

scrie, în primul rând, un text în provensală (presuspun), care-i una din cele mai cool limbi care este, un fel de franceză cu spaniolă, dar veche, se văd urmele de latină foarte clar în ea – foarte faină; în al doilea rând scrie aşa: “aici se naşte cerul [...]

Ruta continua prin satele La Mure şi Corps (unde cică a dormit Napoleon), unde am decis spontan să nu opresc, dat fiind că era târziu, şi am mers întins până la Gap, un orăşel mai mare de care îmi pomenise L. Priveliştea din parcarea unde mă dusese Jane era destul de ponosită, nimic deosebit, dar [...]