Category — Franta

Când l-am sunat pe N. din Riquewihr, să raportăm că executăm excursia, a zis “nu mai pierdeţi multă vreme, mergeţi la Eguisheim”.
Care nu m-a surprins, dat fiind ce zisese în email:
“Eguisheim e favoritul meu pe 2009 si cel mai tare Geheimtip din ultima vreme. Exista o singura parcare cred – publica (mokka, cred), apoi e pietonal. O iei pe jos pe o strada mai larga de unde incep… [...]

“Riquewihr (de unde o fi scos si numele asta anti-frantuzesc … ?) suna a ceva nordic …”

Şi mie mi-a plăcut numele ăsta, e o franţuzire cu o ortografie ciudată a nemţescului Reichenweier. E cel mai nordic dintre obiectivele noastre, şi plănuim vreo oră, căci conform lui N., e cel mai mic dintre ele.
“E si el foarte fain, ca un brad la care urci pe lujerul principal spre o… [...]

Deşi tocmai fusesem la Colmar nu cu mult timp în urmă, C. nu fusese, aşa că am oprit şi aici. Şi bine am făcut.
Iată ce zice N.:
“Parcarea foarte mare este un pic mai la nordul hartii – de unde te duci direct la Muzeul Unterlinden (5 minuten zu Fuss), cica muzeul cel mai vizitat din Franta, outside Paris. Muzeul e inchis intre 12-14 daca nu ma insel. Se… [...]

Nic ar face un blog de travel (şi nu numai) meseriash (ştiu şi cum i-ar zice ). Din păcate n-are timp, dar nutresc speranţa că poate într-o zi. Până atunci, cu permisiunea lui, o să ne însoţească în excursia prin Alsacia, că el a avut ideea. Citez din emailul care a stârnit totul:

“[...] Organizatorii se laudau ca cea mai tare excursie este cea prin Alsacia cu 3 orasele. Si… [...]

Primisem de la N. sugestia de a da o tură prin orăşelele din Alsacia, mici bijuterii mai puţin frecventate turistic. Aşa că pentru ultimul stop pe traseu am ales Colmar.
Aţi auzit vreodată de Colmar? Eu nu., până n-am trecut prin zonă, şi nu l-am băgat în seamă până nu mi-a zis N.
Mare lucru nu e de zis, am făcut doar o plimbare – zic că mai bine las… [...]

Două doamne. În vârstă, cu părul alb, una cu ochelari. Ne-am aşezat lângă ele la terasa Rohan din centrul Strasbourgului, şi vrând-nevrând le-am ascultat frânturi de conversaţie. Abia după o vreme am conştientizat ce mi se părea ciudat: una vorbea franţuzeşte, cealaltă într-un dialect nemţesc asemănător cu ce se vorbeşte în elveţia. Nemţoaica mai băga câte-un cuvânt franţuzesc pe alocuri, dar în rest se ţinea de păsăreasca ei, cealaltă doamnă… [...]

Jane ne-a dus într-o parcare din centru, nu departe de catedrală.

Din nou gotică, din nou bogăţie de detalii.

Biserici gotice şi case cu grinzi la vedere – Alsacia.

Înăuntru, aceleaşi ogive, dar, a propos de ce întrebam la Metz, o parte din arcade sunt zugrăvite, iar orga pictată.

Oare cum or fi arătat acum 700 de ani? Mi-ar plăcea o excursie înapoi în timp. Dar cum ceasul ăsta

doar… [...]

Până am ajuns la Metz s-a făcut soare, de am putut admira alt edificiu gotic

în detaliu.

Mă întreb, privind la pereţii ăştia gri cu care ne-am obişnuit în clădirile medievale,

dacă au fost gri şi la vremea construirii lor, sau erau tencuite şi pictate peste tot, ca în bisericile ortodoxe, sau ca în mânăstiri gen Einsiedeln?
Că vitraliile le-au colorat

cu vârf

şi îndesat.

Mai multe depre Metz, la… [...]

Ne-am trezit la 6 – aveam drum lung. Înainte de 7 am ieşit din hostel,

care în renovare arată aşa,

şi am luat-o pe strada altfel destul de neprietenoasă în sus

spre garajul şi mai dubios,

unde din fericire am găsit maşina în bună stare.
Am plecat la 7 fix, şi am ieşit binişor din Paris, am evitat la limită ora de vârf. A fost bine că n-a mai trebuit… [...]

Am încheiat vizita la Paris cum am început-o, cu o seară pe treptele Sacre Coeur. Venind de la Versailles am coborât la staţia de metrou Barbès Rochechouart. Nu coborâţi acolo. Nu e nimic de văzut, iar zona e foarte dubioasă. Am mers pe jos până la poalele funicularului, de unde am făcut repede o poză turistică,

după care am urcat, chiar pe-nserat.

Edificiul, deşi nu e vechi şi pare oarecum… [...]

La Versailles poţi lua bilet numai pentru castel şi grădini, sau combinat cu Trianon, sau combinat cu Trianon şi domeniile Mariei-Antoaneta. Am luat bilet combinat, dar la domenii n-am mai ajuns. Trianonul am vrut să-l văd însă neapărat, pentru conotaţiile istorice.
Am lăsat dar fântânile să cânte şi am luat titicarul, pentru care a trebuit din nou să plătim 6 EUR (biletul e valabil o singură tură, dacă te-ai întors… [...]

Probabil marcat de contextul geo-politic în care am crescut (în speţă, diferenţele dintre casa poporului, locuinţele familiei ceauşescu etc. şi nivelul de trai al populaţiei) constat că nu mă pot entuziasma la vederea unor construcţii maiestuoase, cu mult aur, emanând lux şi putere. La biserici mai e cum mai e, deşi şi acolo mă gândesc că dacă s-ar fi dus constructorii (şi… finanţatorii) cu proiectul la Jesus, “uite vrem să… [...]

Când am auzit muzică românească pe scena unui teatru parizian, iar pe spectatori aplaudând frenetic, mi s-a făcut pielea de găină şi umezit ochii. Şi nimeni nu s-a gândit la “bancul cu s’il vous plaît”.
Cu 2 săptămâni în urmă, R. venise râzând şi zicând că a fost la un spectacol tare de tot cu un român. Măi să fie. Unde? La Paris. Aha. Unde? La teatrul Trevise – mi-a… [...]

Plănuisem o zi întreagă la Luvru, dar n-am rezistat mai mult de 4-5 ore, aşa că era soare şi frumos când l-am părăsit

şi am ieşit pe pod de Senă.

Şi-atunci am propus, dacă tot aveam timp până începea spectacolul, să tragem o fugă până la Defense. Era pe listă, dar n-a fost prioritate dăţile trecute, şi n-am ajuns; în excursia asta plănuisem defensa pentru prima zi, dar din cauza… [...]

Am ieşit de la metrou şi-am dat nas în nas cu Obelixul din Place de la Concorde, lucind în soare.

De fiecare dată când văd obeliscul îmi aduc aminte că francejii lu’ ăla micu’ l-au jefuit de la egipteni. Şi deşi arată foarte frumos în Paris,

zic – să le fie ruşine.
E o zi foarte frumoasă,

dar noi plănuim s-o petrecem în majoritate înăuntru, şi anume aici.

Nu stăm… [...]

16 Aprilie 2010
În excursiunea asta am luat doar lentila fixă de 35mm, aşa că pozele ar fi cam la distanţa pe care o vedea “ochiul liber”, doar câmpul vizual mai restrâns. Care a simplificat mult procesul de pozare – nu mai aveam ce să tot aranjez din zum – arma la ochi, clic. Chiar şi aşa, nu m-am putut hotărî între aceste 2 poze de mai jos.

Am ajuns… [...]

Împreună cu Vesuvio şi (mai ales) Krakatoa, Eyjafjallajökull mi se pare unul din cele mai inspirate nume pentru un vulcan supărat. Aţi pronunţat vreodată numele întreg, sau aţi citit doar “Ei…vulcanul ăla islandez”? Ey-ja-fjalla-jö-kull. Meseriaş nume.
Am văzut aşadar imagini de genul ăsta cu Eyjafjallajökull (sursa – fox news)

seara pe internet, şi am citit că se anulează zboruri, aşa că am sunat la compania aeriană şi au zis că… [...]

Luni dimineaţa am dat o fugă până la castelul Etoges,

unde am dat de nişte orătănii, mai mult

sau mai puţin colorate.

N-am avut însă mult timp de pierdut, am plecat cu A&A spre Reims, trecând prin Montmort Lucy, idilicul sat unde dormisem.

La Reims n-am mai făcut poze la catedrală, că snt la dietă de poze, încerc să mă las de supradoze. Am luat doar biscuiţi roz de şampanie… [...]

Habar n-aveam că domnul Moët a inventat şampania, pe la 1743 toamna.
Sau că domnul Chandon a fost ginerele fiului domnului Moët, inventatorul.
Sau că strugurii negri Pinot Noir dau zeamă albă dacă nu amesteci cojile.
Dar câte nu ştiam, şi câte am aflat de la vizita la casa de şampanie Moët&Chandon din Epernay, efectuată duminică împreună cu A&A şi J&L.
Nu-mi place şampania, dar după această zi o privesc… [...]

De la Verdun am mers direct la Etoges, unde A&A urmau să stea în frumosul chateau transformat în hotel,

unde însă n-am găsit camere libere. Şi nici la următoarele 5 hoteluri la care am sunat. Abia la al şaselea am găsit o cămăruţă pentru 2 nopţi, cu 36 de euroi bucata. Hotel Place în Montmort-Lucy, din seria Logis de France. Pentru scopul în cauză a corespuns – n-aveam de gând… [...]