Category — Germania

Petrecerea revederii a continuat până târziu în noapte. A doua zi ne-am urnit în ritm domol, cei care am rămas, întâi la J. acasă la un mic-dejun, după care am purces la târgul de toamnă, un fel de Oktoberfest al Stuttgartului. Vremea – excelentă,

lume ”la greu”. Eram curios ce e cu acest ”fest” – e un fel de ”chilbi” mai mare, cu diverse producătoare de adrenalină

care de care… [...]

Am zis că nu mai fac poze din tren, dar prea frumos cădea lumina serii peste acest deal verde, dotat cu orășel probabil medieval, biserică veche, sau turn de apărare, acoperișuri roșii, pădure și lasă-mi toamnă pomii verzi.
Nu departe de Stuttgart – cumva nu te aștepți la peisaje din astea prin Germania, dar e plin.… [...]

Pe drum înapoi spre intrare pe lângă rollercoaster

mă opresc din când în când și fac

mai

multe

poze

oamenilor

care se dau

în ”săgeata argintie”, trenulețul făcut de Mercedes special pentru acest parc (deh, suntem nu departe de Stuttgart, fieful lor). Înălțimea e amețitoare și probabil viteza la fel – clar, nu mă urc.
La intrare descopăr această fântână albastră pe care n-o văzusem,

iau o înghețată pe care… [...]

La vârsta mea, am considerat potrivit să petrec ziua de naștere într-un parc de distracții. Ideea nu e originală, am furat-o de la A.&C., care au venit cu băiatul lor chiar în aceeași seară – perfect, cinăm cu toții, mai ales că și ziua lui C. fusese în ziua precedentă.
Am ajuns în parc pe la 1, cam târziu, dar am mai avut chestii de rezolvat dimineață. Drumul de acces… [...]

Îmi aduc aminte ca prin vis că N. parcă zisese că drumul cu trenul de la Köln la Mainz pe malul Rinului e foarte frumos. Acum fac drumul invers, și într-adevăr casc gura la ce văd pe geam.

Din păcate, stau pe partea “greșită” a trenului, pozele nu ies cine știe ce, e greu de evitat reflexia luminii în geam.

Cu toate astea, ca idee, e plin de orășele albe… [...]

Dacă ajungeți la Wiesbaden, turiști, vă ordon – treceți Rinul.

Doar Rinul desparte Mainz de Wiesbaden, capitalele landurilor Rheinland-Pfalz și Hessen. Autobuzul merge mai mult decât trenul, dar vine mai des, așa că dacă nu prinzi tren imediat, autobuzul se ia din fața gării Wiesbaden și te lasă la gara din Mainz. De unde o iau pe jos, pe lângă șinele de tramvai

spre centrul vechi,

unde dau de primul… [...]

Stând lângă Kochbrunnen, fântâna care fierbe,

și studiind harta Wiesbadenului, sindromul King Kong începe să palpite – l-a văzut pe Neroberg… [...], dealul lui Nero (presupun), cu funicular vechi de lemn în dotare, și probabil priveliște. Mda. Păi, hai, este un autobuz care pleacă de lângă Kochbrunnen în sus. Zis și luat, de-acolo din stație.

Vreo 10 minute dacă facem până la stația terminus, unde e destul de clar

E 7 jum’ate dimineața, cer senin, sunt în gara Wiesbaden

și coarda exploratorie vibrează: de mult n-am mai purces la descoperirea unui oraș atât de devreme. Întreb la informații turistice pe unde s-o iau, îmi indică o stradă cu copaci și verdeață, unde descopăr cu mirare case “monumentale”,

frumos colorate și ornamentate,

fântâni,

statui, biserici.

Drumul spre “centru” durează mai mult decât mă așteptam, pentru că mă opresc din loc… [...]

E 8 seara, sunt în tren spre Mainz, dar habar n-am unde voi dormi – S. tot n-a răspuns la telefon, şi l-o fi uitat acasă? Am decis să plec totuşi încolo, în caz că e aşa şi-mi va vedea apelurile, poate până ajung mă sună. Dacă nu, văd eu, găsesc undeva unde să dorm câteva ore. Caut pe wikitravel, dar internetul pe telefonul meu e foarte greoi şi neprietenos,… [...]

Ajung pe la 5 și-un pic în Aachen, primul lucru întreb la ghişeu ce trenuri am spre Mainz sau Wiesbaden – S. îmi zisese că poate să mă “culeagă” din oricare gară, doar că S. nu răspunde la telefon, nu ştiu ce s-a întâmplat, dacă mai e valabilă înţelegerea. Fac 2 ore jum’ate până la Mainz, e mai aproape, dar îmi voi lua bilet după ce dau o tură prin… [...]

În trenul Aachen-Maastricht, două seturi de personaje ne-au atras atenţia:

1. Acordeonistul + anexa
Mergeau prin tren, el, tânăr, de înălţime medie, tricou şi pantaloni de trening, ea, tricou şi colanţi de trening, îmbrăcaţi curăţel, el cânta la acordeon o melodie cunoscută, dar un pic dezlânat, se vedea că e după ureche, ea cerea bani cu o şapcă, şi cu tupeu. “N-avem mărunt”, zic, pe sub mustaţă, dar nu m-a… [...]

Brühl e la 15km de Köln, ajungem foarte repede cu trenul. Acolo unde scrie ”Brauhaus am Schloss” (”casa de făcut bere de lângă palat”) e de fapt gara, iar limuzina și mireasa sunt semne clare că la palat se lasă cu acțiune azi.

Invitații însă nu cred că au sosit,

că nu e multă lume pe drumul ce duce spre clădire,

din care drum iau o mostră de pavaj pentru… [...]

La ghișeul CFGului nemțesc, întrebăm cât ne costă biletele până la Brühl și-napoi. Și dacă tot suntem aici, îmi vine ideea s-o întreb și cât e până la Maastricht, unde trebuie să ajungem diseară.
”7.5 euro până la Brühl dus-întors, până la Maastricht 22 EUR.”
”Hmm, există ceva bilet pe toată ziua în Germania, să ieșim mai ieftin?”
”Da, cu 38 EUR pot merge 5 persoane prin zonă, toată ziua.”… [...]

Mare-i Domul din Köln, nici nu mai știam cât e de mare.

Orașul a fost distrus complet în război, doar biserica a scăpat nu ca prin minune, ci ca urmare a unei minuni. Au reconstruit orașul de la zero, și, pentru simplitate, au pus gara fix lângă singurul edificiu rămas în picioare.

Cum ieși din tren, cum urci pe treptele domului. Pentru călător, ideal, că nu mai pierzi timpul pentru… [...]

E 10:35 seara, domul din Köln noaptea e impresionant.

Sunt pe scările-i, încerc să dau de N. Trebuia să ne întâlnim la 10 jum’ate, dar nu mai știu unde. Încerc să intru pe yahoo de pe telefon, dar nu merge, e praf telefonul ăsta pentru internet. Încerc repetat, abia la a vreo 5-a oară reușesc să intru, văd că N. zisese la intrarea în parcarea domului. Ahaaa, uitasem. Mă duc,… [...]

De fiecare dată când fac drumul ăsta mă gândesc “o dată tre’ să opresc la Rottweil”. “Cel mai vechi oraş din Baden-Württemberg”, zice pe plachetă. Şi să văd de unde se trag Rottweilerii.
De data asta a fost zis – şi făcut.
Din parcare

am urcat spre biserica ce se vedea în spate, în care am aruncat un ochi,

după care la întâmplare pe străduţe, până am ieşit în strada… [...]

Aceasta

poate părea harta unui sat, dar nu e. E un mol. Outlet mall. Şi pune obscura localitate Metzingen pe hartă, undeva în Germania după colţ. Am vrut să zic că a fost un sat, dar am zis să nu vorbesc în necunoştinţă de cauză şi am dat un sărci – Metzingen e un orăşel cu 22000 de locuitori, centru al industriei textile. Un fel de Cisnădie. De aici a… [...]

Mă duc la maşină cu bagaj cu tot, dau să deschid – nimic. Hmm, s-o fi terminat bateria la telecomanda. Deschid uşa cu cheia, bag în contact să deschid geamurile – nu merge. Nimic nu mergea, nici un beculeţ, nimic. Dead.
Oh, shit.
Era deja 10, trebuia să plec la München să mă întâlnesc cu O., care venise special de la Hamburg, unde avea treabă. Or mai fi zboruri oare?… [...]

Când am auzit prima dată că italienii zic “Monaco di Bavaria” la München am crezut că e o glumă. Nu e, ci e expresia definitorie pentru incapacitatea de a pronunţa nume proprii în altă limbă, dusă la extrem. Mai extrem, şi în acelaşi timp tre’ să recunosc că plăcut urechii, decât enervantul “Miunhen” românesc sau stupidul “Munich” anglo-saxon.
Prima zi a fost plină, singurele instantanee turistice fiind realizate cu ocazia… [...]

Băeţii de la Beanveu şi-au transformat muzeul într-o chestie monumentală, încorporând muzeu şi centru de livrare, în imediata proximitate a fabricii din München. Totul pentru a crea o “experienţă BMW” specială vizitatorilor şi mai ales cumpărătorilor. Aceştia sunt primiţi la un “check-in”, duşi într-un lounge pentru un snack, li se oferă program distractiv de genul vizitat muzeu, expoziţie sau chiar fabrică, apoi pot merge la shop pentru a cumpăra de… [...]