Category — Italia

În cele 22 de ore avute la dispoziţie în Milano (inclusiv orele de somn), am reţinut cum vestita gară monumentală parcă e şi mai înaltă decât mi-o aduceam eu aminte,

în care m-au năpădit oareşce plăcute amintiri de pe când eram noi tineri şi flămânzi.
Seara, în drum spre hotel de la restaurantul La Scaletta (recomand, e dosit într-o curte după o poartă ruginită şi are foile de meniu puse… [...]

Esta bien. Bien situat chiar în vârful dintelui stâng al furculiţei lacului cu acelaşi nume.
Dar până să ajung acolo, trezirea matinală a survenit înainte de 7 – A. & A. şi C. & J. aveau avioane devreme, şi am zis că plec cu ei la 7 jumate. Doar că… abia dedimineaţă ne-am adus aminte că recepţia deschide abia la 8, era un bilet acolo care ne ruga să achităm… [...]

Dacă lacul Como e ca o furculiţă cu 2 dinţi, Bellagio e exact la baza (sau vârful) adânciturii dintre dinţi.
Poziţie de care nu ne-am putut bucura cine ştie ce, datorită vremii cenuşii, cu cer preponderent noros şi averse de ploaie.

Cu toate astea, vremea şi chiar locul au fost mai puţin importante decât compania – s-a reunit grupul de asalt al Cubei din decembrie.
Ne-am plimbat pe străduţele în… [...]

sâmbătă, 1 mai 2010
“Şi-acum ia-l pe Feri”, zise Jane.
“Feri? Care Feri?” (m-am prins imediat, dar încă nu vreau să cred)
“Feri Botu”.
“Jane.”
“Da.”
“E trecut de miezul nopţii”.
“…..aşa, şi?”
“Feri Botu nu circulă la ora asta.”
“A… n-am ştiut.”
“Jane…”
“Aveam de unde să ştiu?”
“Nu.”
“Mi-ai spus?”
“Nu.”
“Te-ai şi uitat la Lugano, ai văzut că nu mergem prin Como, te-ai bucurat că te scot… [...]

A doua zi dimineaţă, ziua a început cu desene animate,

şi cu nori deasupra portului.

Mi-am alocat juma’ de zi pentru descoperirea oraşului. Luat hartă de la hotel şi dă-i, din nou pe jos (acum ştiam că nu e departe), pe acelaşi traseu ca aseară, care părea mai puţin dubios, pe sub autostrada

cu palmieri.

Am ajuns în locuri de-acum familiare, corabia veche

cu zeităţile stresate de la… prora?,

acvariul,… [...]

Până m-am cazat, până m-am chinuit să parchez (un francez dobitoc parcase extrem de la marginea locului de parcare, că abia am ieşit din maşină, asta fără să-i las lui loc să intre, a trebuit probabil să intre prin dreapta), a început să se lase seara peste port.

Am ales hotelul ăsta în detrimentul hostelului din vârful dealului, gândindu-mă că ajung târziu, iar până la hostel nu circulă autobuzele noaptea;… [...]

Cel mai scurt drum spre Genova era pe autostradă. Doar că, nu după mult timp, s-a îndopat traficul,

prilej să dau nişte telefoane. Stând de vorbă cu G., îi zic unde snt, zice – “‘ş’neboon, să mergi duminică seara la Genova?! Păi toţi italienii se întorc acum de pe coastă!”
Într-adevăr.
Se înainta deosebit de încet, iar peisajul nu era cine ştie ce. Şi-atunci mi-am zis – stai aşieaaaa, că… [...]

În toată călătoria prin Franţa, de fiecare dată când opream maşina, aveam grijă s-o dosesc pe Jane în bord, iar noaptea o luam cu mine în cameră. Ajuns la San Remo, m-a dus la o parcare supraetajată lângă autostradă. Abia după ce mersesem o bucată bună pe o stradă care părea “mai principală” plină de români

mi-am dat seama că am uitat-o pe Jane prinsă de parbriz, pornită! Fix în… [...]