Category — Serbia

14 octombrie 2010
Avionul e-abia pe la trei, aşa că de dimineaţă mă mobilizez să văd totuşi acest oraş şi ziua. Vremea nu pare prea încântată de idee – plouă. Las bagajul la hotel şi o iau în jos pe zona pietonală. Vremea nu e prea prietenoasă, dar îmi place cum luceşte pavajul (de curăţenie, între altele!)

E luni, puţina lume de pe stradă,

îşi vede preocupată de treabă –… [...]

“Când bombele NATO au căzut peste Serbia în 1999, ţara era izolată de restul lumii. Atmosfera era dezolantă, viitorul incert. Am vrut să creez un spaţiu în care spirite libere puteau să se adune şi să schimbe idei şi informaţii. Împreună cu câţiva prieteni am creat acel spaţiu la subsolul clădirii unde locuiam cu chirie. I-am zis “Asociaţia Federală a Globe-Trotterilor”. Ca simbol al libertăţii spiritului şi a angajamentului de … [...]

“Numele meu este Skadarlija sau Skadarska Ulica, cum preferaţi. Nu sunt un bulevard. Nu sunt stradă centrală, nu sunt nici autostradă. Sunt o stradă simplă, abruptă, unduită şi prost pavată în inima Belgradului.
Şi asta ar fi tot ce s-ar putea spune despre mine dacă nu aş avea trecutul boem şi nu aş avea acoperişurile dărăpănate, scaunele rahitice şi un şanţ deschis.
Oaspeţii mei au fost mereu faimoşi oameni de … [...]

În timpul povestirilor la un rachiu de nuci la Sarajevo, E. sugerase să merg la Subotica dacă am ocazia – e un oraş “art nouveau” foarte frumos, cică. M-a tentat să merg de la Novi Sad, mai era o oră, dar în direcţia cealaltă faţă de Belgrad, aşa că am renunţat – urma să se întunece, astfel încât m-am urcat în autobuzul de Belgrad. Unde am ajuns într-adevăr pe întuneric,… [...]

Ajuns la parc, mă întreb ce-o fi cu Owen, rămăsese că sună după ce găseşte cazarea. L-aş suna eu, dar nu am numărul – i l-am dat doar pe al meu. Hmm, zisesem că mergem împreună la cetate, dar – am ajuns deja la parc, e destul de târziu, zic s-o iau încetişor încolo, să apuc s-o văd pe lumină. Trec aşadar de parc şi dau de apă. Şi nu… [...]

Un nene bătrân, cu pantaloni de stofă maro, geacă gri şi pălărie gri de modă veche mă vede pe trotuar cu harta, şi-mi zice imediat “station? direction” – şi arată înainte. Încerc să-mi închipui scena la Bucureşti, nu la Belgrad. Reuşesc – domnii cumsecade de modă veche sunt la fel în orice oraş.
E 13 octombrie, de fapt plănuiam să mă întorc azi, de ziua lui M., dar chiar M.… [...]

12 octombrie 2010
Când americanul ne-a intrebat la sfârşitul turului pietonal din Sarajevo ce-i recomandăm să mai vadă la sfârşitul excursiei, atât eu cât şi irlandezul am zis “Serbia”. Păi, până acum toţi fără excepţie i-au vorbit de rău, ar fi interesant să vezi şi celălalt punct de vedere, nu? Ceea ce am făcut şi eu, foarte curios să văd cum arată “bau-baul Balcanilor” de aproape.
Autobuzul mă lasă la… [...]

M-a bătut de m-a învineţit gândul să mă scol pe la 5 jumate să mă duc să mă urc în Twist Tower înainte să plece autobzul, dar am renunţat – nici chiar aşa. Probabil nici nu e deschis la ora aia. Aşa că singurul lucru demn de menţionat în această dimineaţă sunt jeepanele aliniate pe strada din spatele hotelului unde a stat Hillary.

Mai dorm intermitent, mă trezesc din nou… [...]