Category — Locuri

“Nu mai e nici un mijloc de transport spre Shkodra azi”, zice domnul în vârstă de la informaţii autogară, într-o germană bunicică. Singurele variante sunt mâine dimineaţă la 7, un autocar spre Ulcinj, în Muntenegru, de unde puteţi încerca să luaţi ceva înapoi, sau şi mai de dimineaţă un autobuz spre Tirana şi schimbaţi acolo.”
“Oh. Cât durează?”
“Până la Ulcinj face 8 ore”
“OPT ORE?”
“Da, că merge prin… [...]

În timp ce consum a doua şi ultima pară din dotare pe ziua de azi, lângă mine se aşează o blondă la vreo 30j’ şi ceva de ani, creaţă, fardată, îmbrăcată în piele neagră, cu ceva decolteu la purtător. Nu mai ştiu cum am intrat în vorbă – cred că a văzut că citeam Lonely Planeta şi m-a întrebat unde merg. Vorbeşte bine engleză, aflu că a trăit 10 ani… [...]

Prin muzica dată foarte tare în furgon… [...]ul transformat în taxiu, Bajram Curri (pronunţat “Bairam Ţuri”) se înfăţişează a fi un oraş “de blocuri” de tip comunist:

Cel puţin în centru. Din păcate, mai mult n-am văzut, atât din cauza ploii,

cât şi a agendei – ne grăbim, ziua e departe de a se fi terminat. Drumul urcă îngust, neasfaltat şi plin de gropi pe coasta dealurilor,

şi înţeleg de

O ultimă poză la munţii înceţoşaţi care se deschid (sau închid, depinde cum priveşti) într-un alt golf verde,

şi gata, împachetez aparatul. Trebuie să mă concentrez acum, să văd cum scap de-aici. Feribotul nu se întoarce la Shkodra, trebuie să fiu atent la semne să prind ceva mijloc de transport înapoi. Sau… înainte, oriunde numai să nu rămân blocat. Îngrijorarea lui John începe să crească pe măsură ce ne apropiem… [...]

Mă aflu în sălbăticia Nordului Albaniei, plouă, mi-e frig, foame, mă doare gâtul şi mă gâdilă şi-o tuse. Mă întreb, “oare de ce o să-mi pară rău mai mult, dacă mă întorc la Shkodra, sau dacă merg mai departe cu feribotul?” – când aud vorbindu-se italiană. La masa vecină din obositul bar (cam ca o cârciumă de gară de la noi, ceea ce, într-un fel, şi era) stătea un bătrân… [...]

5 octombrie 2010
Mă trezesc la 5 dimineaţa – doar sunt în vacanţă. Cobor la recepţie cu tot calabalâcul… nimeni. Sun la clopoţel, de după o uşă apare un nene, în maieu şi chiloţi (!), frecându-se la ochi. Îi dau cheia, dă să plece. Stai aşa, că tre’ să plătesc. Aha. Plătesc – “în euro sau lekë?”, mă întreabă. “În lekë… [...]“, zic, că tocmai scosesem aseară de la

Las bagajul în cameră, cobor din nou la recepţie, îl întreb ce e de făcut prin oraş. A priori am 2 scopuri în Shkodra: să văd lacul cu acelaşi nume,

şi să plec spre Muntenegru – toate astea le plănuiesc pentru mâine. Dar am citit pe drum că e şi o cetate, Rozafa – e departe? “Da, vreo 25 de minute pe jos”. Deci nu-i departe. “Cum ajung?” Îmi arată… [...]

Constat plăcut surprins că drumul de la Tiranë la Shkodër a durat doar 2 ore în loc de 2 ore jum’ate cât era planificat, astfel încât ajung chiar când se întunecă.

Furgon… [...]ul opreşte într-un rond mare, destul de luminat, dar cu aspect oarecum ponosit, de oraş comunist gri, în ciuda fântânii arteziene din mijloc. Sunt adormit şi mă doare gâtul în continuare, iar arhitectura urbană din jur nu are

Las bagajul la intrare în supravegherea celor 3 doamne de la bilete, care arată exact ca doamnele de la bilete de la muzeele noastre, citesc sau croşetează. În rest nu e nimeni, mari probleme nu-mi fac, rucsacul e greu. Nici în muzeu nu e nimeni, ba da, uite două domnişoare în faţa unui tablou,

pare interesant, ia să văd şi eu.
E o hartă medievală a zonei, mă uit cu… [...]

“Hai, facem un skandenberg?” Ce copil n-a “făcut un scandănberg” la viaţa lui? Arm wrestling… [...] în lumea anglosaxonă. La un moment dat am auzit vag că numele vine de la ceva luptător albanez, dar prea multe nu ştiam.
Gjergj (“Ghierghi”) Kastrioti a fost fiul unui şef de clan albanez care a pierdut o bătălie cu turcii conduşi de sultanul Mehmed I, pe la anul 1415. Foarte important, pentru

Era R., care întreba dacă e în regulă şi am plecat. I-am zis că tocmai mă pregătesc, şi a zis că e în zonă şi poate să vină să mă ia cu maşina să mă ducă la furgon. Asta e bine. Ies afară, şi după 5 minute apare şi R. în micul Renault.

Pornim prin traficul Tiranei, în care sunt maşini la care poate nu te-ai aştepta,

sunt şi motociclişti… [...]

4 octombrie 2010
“Tirana… when you go out on the streets, it feels like a city”, l-am auzit spunând pe un ataşat american în Macedonia. No kiddin’, am gândit, adică cum “se simte ca un oraş”? E totuşi capitală, se aştepta să fie vreun sat? Bine, cred că doar exprimarea a fost nefericită, omul probabil a gândit “are alura de oraş modern” – şi da, Tirana feels … [...]

3 octombrie 2010
Am ajuns aproape de apusul soarelui, de am mai apucat să văd un pic din oraş când a făcut A. un ocol cu maşina. Lista de cazări din Lonely Planet e destul de săracă, aşa că i-am întrebat pe R. şi A. dacă au vreo recomandare. Fiind localnici, nu prea aveau treabă cu hotelurile, astfel încât am avut un moment de hâţîncoace-hâţâncolo, ei întrebându-mă ce aş prefera,… [...]

O luăm pe sus, prin Struga, dar nu oprim, că deja e târziu şi vrem să ajungem pe lumină. Nu trece mult timp şi, după o trecere a frontierei neaglomerate şi fără probleme, mă gândesc că ar trebui să iau (încă o) piatră în gură – sunt în Albania! Mă bucur, şi sunt foarte curios să văd ce găsesc, una din ţările foarte aproape de noi despre care nu ştiu… [...]

3 octombrie 2010
Atât M., cât şi A. îmi recomandaseră încă de acasă un drum de la Ohrid la Stenje, cu maşina, printr-un canion spectaculos de pe muntele (şi parcul natural) Galičica (“Galiciţa”), de unde se văd foarte frumos cele două lacuri, Ohrid şi Prespa.

Lacul Prespa de peste munte e mult mai puţin adânc (30m faţă de 300m), şi e situat la altitudine mai mare. Ca urmare apa trece… [...]

Hai să bem o rakija… [...], zice M. Nu cred că e la primul pahar, dar cum pentru mine ar fi primul, zic hajde (mă distrează cât de mult folosesc şi ei acest cuvânt, pronunţat identic cu al nostru “haide”). Trebuie gustată şi răchia lor. E… ca a noastră, doar că galbenă la culoare, făcută din struguri. La aşa tărie oricum nu-mi pot da seama de diferenţe. Ne uităm în

Întrebare pentru un milion de lire sterline la “vrei să fii milionar”: care e cel mai vechi oraş cu prezenţă neîntreruptă a civilizaţiei umane? Variantele erau Damasc, Ierihon, Babilon (parcă) şi Ohrid. Răspuns corect? Ohrid. Chichiţa era cuvântul “neîntreruptă” – toate celelalte oraşe au avut perioade când au fost părăsite, chiar dacă propriu-zis sunt mai vechi decât Ohridul.
Acuma, în paranteză fie spus, aşa ne-a povestit ghidul – am căutat… [...]

1 octombrie 2010
Sveti (Sfântul) Naum e o mânăstire

veche,

de fapt un întreg complex

unde mişună păuni.

Lăcaşul e construit chiar pe malul lacului Ohrid,

la extremitatea sud-vestică a Macedoniei, la vreo 30km Sud de Ohrid, foarte aproape de graniţa cu Albania.

Mânăstirea a fost ctitorită în jurul anilor 900 (nouă sute, nu o mie nouă sute), de către acest domn Naum, devenit ulterior Sveti. Poate ar fi trebuit… [...]

1 octombrie 2010
Prima activitate planificată de organizatori a fost o excursie la Sveti Naum – perfect, mă scuteşte de un drum pe care voiam să-l fac oricum (îmi spusese fostul coleg M. să nu ratez obiectivul). Avem autocar aranjat, cu ghid cu tot – zice că e profesor de turism la universitatea din Ohrid. Şi am aflat multe de la el.
Pornim pe lângă lac. Observasem şi eu de… [...]

1 octombrie 2010, 03:30
În librăriile ”normale” Croaţia e singura ţară balcanică prezentă. Noroc că mi-a zis o tanti librăreasa de la colţ despre o altă librărie specializată în călătorii, unde am şi găsit ce căutam. Poate aş fi găsit şi ghidul de conversaţie pe care-l voiam, dacă n-aş fi uitat să întreb. Chiar şi aşa, poate n-ar fi fost o problemă dacă aş fi căutat ulterior pe net şi-as… [...]