Category — Locuri

De curând am descoperit fotografia ”time lapse” și mi-a plăcut. Tehnica presupune poze la un interval anume de timp – de exemplu, una pe secundă – care apoi se comasează într-un film. Filmul are 24 de imagini pe secundă (de exemplu), deci dacă faci, să zicem, 2400 de poze, adică 2400 de secunde, adică 40 de minute de pozat nonstop una pe secundă, scoți un film de 100 de secunde,… [...]

Mă întorc pe malul râului,

întins spre prima țintă înainte să se lase întunericiul – universitatea, cea mai veche din Scandinavia și una din cele mai vechi din Europa, 1452 (cu 25 de ani înainte de lupta de la Podul Înalt). Fiind atât de veche, nu e de mirare că e în renovare și nu văd din ea mai nimica.

Mă întorc așadar din nou spre oraș, turnurile catedralei

dotate… [...]

Dau să fac cale-ntoarsă din parc spre centru, dar observ un număr destul de mare de oameni mergând hotărâți pe mal în jos; aud niște megafoane, văd în zare un microfon de stadion… hmm. Ce-ar fi să te iei tu după ei… [...], îmi șoptește instinctul.
Instinctul pusese cap la cap indiciile înainte ca eu să conștientizez. Să fie oare…? Trebuie că asta e. Citisem despre campionatul de ”bandy”, un

Ajung din nou la râul cu nume de zeiță nordică, Fyris, care habar n-am ce înseamnă de fapt,

pe care-l iau în jos la pas, pe lângă clădirile frățiilor studențești, un fel de alfa beta gama de la americani, aici numite ”națiuni”.

Ajung la un pod,

dau să mă întorc, dar mă răzgândesc,

parcă o ață mă trage înspre parc, să văd un pic de verde de faleză, par a… [...]

De la catedrală până la castelul roz

e doar o aruncătură de băț, de sus pare mai departe decât e.

Lumina de după-amiază e caldă, dacă intru în castel, până ies va dispărea, așa că nu mai intru, mai bine stau câteva minute aici și privesc.

La urcare remarcasem gheața netedă de pe deal, mă și miram că nu sunt copii să se ”dea”. La coborâre însă erau nu numai… [...]

Samarkand, Timbuktu, Philadelphia, Uppsala – cam astea erau orașele mele favorite când eram mai mic, deoarece sună ori frumos, ori nostim. M-am bucurat așadar de ocazia de descindere în unul din ele.
Cum am coborât din tren (de data asta n-am mai adormit) urechile mi-au fost atinse de o melodie familiară, la acordeon – valurile Dunării. Cum am coborât sub șine l-am văzut pe interpret – ghici din ce țară… [...]

Mă trezesc, mă uit pe geam – tundra-pampa suedeză.

Adormisem imediat, narcotizat de căldură și de legănarea trenului. Mă uit la ceas cu o tresărire – 11 jumate, e bine, wikitravel zicea că face vreo 50 de minute trenul, plecasem la făr’un sfert, deci trebuie să ajungem – da, parcă încetinește. ”A mai urcat cineva?” întreabă controlorița în trecere. Hmm, păi au mai controlat o dată după ce ne-am urcat.… [...]

Sunt plin de bagaje, dar tot mă opresc să fac o poză

panoramică

malului ”șic” al Stockholmului.

După care mă îndrept târâș-grăpiș (trebuie să-mi repar roata de la valijoară, face un zgomot asurzitor de tren stricat) spre hostelul unde voi înnopta ”pe cont propriu”. Aruncând o privire peste drum la palatul regal, ce să vezi, schimbare de gardă, în ritm cu populația.

Uite un regim sincronizat cu supușii.

Ajung la… [...]

După un zbor deasupa unui cuib de suedezi

am aterizat la ghișeul CFSului. 5 inși stăteau, un ghișeu lucra, călătorii în afara orașului. Mai era un ghișeu cu călătorii locale, iar ceilalți 3 țineau doar companie. Ne-a luat vreo jumătate de oră să luăm biletele, a trebuit să arătăm pașapoarte – singura diferență față de acasă e că fata de la ghișeu era nu numai foarte blondă, ci și foarte… [...]

Mă îndreptam de fapt spre standul de taxiuri, dar picioarele au virat instinctiv la dreapta. C. îmi zisese că vin sloiuri pe Elba, un spectacol ce nu trebuia ratat. Mai ales pe lumina asta – o zi splendidă de iarnă

în Hamburgul altfel atât de ploios.

Din păcate azi-dimineață am văzut Millerntor… [...]-ul doar din mașină (aici merită văzut un meci, în fieful lui FC St. Pauli),

dar într-adevăr, coridorul

Arată foarte frumos

noaptea de sus

și are un aeroport mare

și top-modern.… [...]

Mai precis (de) la înălțime,

între Praga

și București.… [...]

Ieșind de pe stadion vedem afară o mulțime de oameni așteptând la ce păreau niște grilaje. ”Ce-i cu ăștia, sunt și ei la meci?!” ne întrebăm absurd. La o privire mai atentă vedem steagurile cu X – așteaptă la X-Factor! Probabil e finala, în sala aceea polivalentă din spate. Uuaah, pe frigu’ ăsta! E drept, la cât sunt de înghesuiți, probabil nici nu le e frig.

Îi lăsăm și căutăm… [...]

Vizita la Emirates mi-a făcut poftă. Întorși acasă la V., ia să vedem ce meciuri sunt azi în afară de inaccesibilul Arsenal. Ar mai fi Millwall, mi-ar plăcea să-i văd pe suporterii lor fanatici, dar e cam departe, și uite că nu pot lua bilete online. Ridic ochii, la televizor reportaj de pe un teren de rugby, ceva meci în liga europeană. Hopa! Rugby! N-am fost niciodată la un meci.… [...]

E zi de meci, lume pe stradă când ieşim din casă.

„Cum stai cu claustrofobia?” mă întreabă V. în timp ce ne îndreptăm spre metrou, în direcţia de unde vine şuvoiul de lume (staţia se numeşte Arsenal, e singura din Londra care nu e denumită după un loc/stradă – la insistenţele unui preşedinte influent al clubului). „O să trecem prin cuşcă.”
„Ce cuşcă?”
“Păi, ca să dea o şansă celor… [...]

Arsenal are meci cu Everton de la 3. Dat fiind că V. locuiește în continuare în… [...] stadionul Highbury, iar Emirates e la doi pași, savurăm luxul de a dormi cât avem chef, până e soarele sus.

Știm că probabil nu mai sunt de mult bilete la meci, dar vom merge până acolo să vedem dacă găsim ceva la bișnițarii din fața stadionului.
Haha. Nu la bișnițari, ci poate, cine știe,

”Poți să scapi astfel încât să ajungem pe la 7 jumate la stația de metrou Caledonian Road?”, mă întreabă V. pe esemes.
”Încerc…”
Mă grăbesc și reușesc să plec pe la 7 jumate. E vineri seara în Londra și, dacă tot am avut treabă azi aici, voi petrece sfârșitul de săptămână cu V. Nu ne-am făcut nici un plan, dar când mă întâlnesc cu V. asta e exact strategia potrivită.… [...]

Am plecat din piaţă

şi m-am îndreptat spre apă, cu gândul să încerc ceea ce ochisem la o vizită precedentă: să trec Rinul cu barca.

Doar că s-a umplut exact înainte să mă sui eu, așa că l-am privit pe ”Vogel Gryff”, grifonul, cum se îndepărtează încărcat.

Nu prea mi-a căzut bine, că nu voiam să pierd prea mult timp, dar nici să dau înapoi n-am vrut, așa că am… [...]

A devenit un gest reflex să dau drumul la ipod dimineața când mă trezesc, citind un articol-două din ziar mi-e mai ușor să mă ridic din pat. Așa într-o sâmbătă de octombrie am văzut un titlu despre târgul de toamnă de la Basel, vechi de 500 de ani. Hopa, am devenit atent. Mai precis, din 1471 se organizează, neîntrerupt… [...]. Cel mai vechi târg din Elveția, dacă nu și din

Lumina a fost generoasă în acea după-amiază de octombrie.… [...]