Category — Locuri

M-a bătut de m-a învineţit gândul să mă scol pe la 5 jumate să mă duc să mă urc în Twist Tower înainte să plece autobzul, dar am renunţat – nici chiar aşa. Probabil nici nu e deschis la ora aia. Aşa că singurul lucru demn de menţionat în această dimineaţă sunt jeepanele aliniate pe strada din spatele hotelului unde a stat Hillary.

Mai dorm intermitent, mă trezesc din nou… [...]

Primisem recomandarea fermă de la A. să mă urc în Twist Tower pentru panoramă – cel mai înalt turn din Balcani. Am încercat să-i fac loc în program, dar n-am reuşit – până am terminat cele două tururi tematice de oraş, s-a lăsat seara peste Podul Latin.

Mai aveam un pic până la cină, aşa că l-am trecut repede

până la casa otomană veche de peste râu, de unde se… [...]

O profesoară le povestea unor elevi din Sarajevo despre Gavroche, cum a participat la revoluţie şi a fost împuşcat. Se aştepta să fie impresionaţi, eventual o lacrimă în colţ de ochi, dar copiii – nimic. I-a întrebat ce părere au despre Gavroche, şi i-au răspuns că “e un fraier”.
“?!?”
“Doar’ toată lumea ştie că atunci când se aud împuşcături de duci în pivniţă şi rămâi acolo.”… [...]
Povestea lui A.,

În Imperiul Otoman, popoarele nu erau împărţite pe criterii etnice, şi religioase. Musulmani, evrei, creştini, asta era important – ce limbă vorbeai îi durea la turban pe turci. Aşa-mi explic cum slavii care au trecut la islam sub turci au căpătat o identitate distinctă vecină cu “naţionalitatea”. În anii războiului Iugoslav tot auzeam vorbindu-se de “sârbi, croaţi şi musulmani”, şi mă intriga – cum adică, primele două sunt concepte de… [...]

11 octombrie 2010
Primul obiectiv turistic al zilei e satisfacerea foamei, lucru întreprins la o buregdžinica (buregdjiniţa) din centru.

De data asta servim burek sirnica, cu brânză. Se zice că burek… [...]-ul bosniac e cel mai bun (recunosc chiar şi vecinii lor), iar cel mai bun dintre toate variantele, cel puţin pentru gustul meu, e acesta cu brânză (mai sunt cu carne, cartofi, spanac, ciuperci, din care l-am ratat

Fusesem ”avertizat” că drumul de la Mostar la Sarajevo e spectaculos, dar… din păcate, ca de obicei, cum m-am urcat în mijlocul de transport, cum m-a luat somnul. M-am luptat cu el o vreme, dar m-a învins. M-am trezit doar când se apucaseră să se certe oamenii într-o staţie – exact ca la noi, o călătoare care urma să se urce nuş-ce avea de împărţit cu şoferul, care se răţoia… [...]

Poveştile lui M. de la Mostar şi Ohrid au fost catalizatorul deciziei pentru această călătorie, prin urmare eram foarte curios să văd podul. Din poze părea frumos, dar nu mă aşteptam să fie atât de frumos. Unul din puţinele “obiective” care arată mai mare şi mai spectaculos în realitate decât în poze.
Îţi dai seama că ai ajuns când străduţa din cartierul Kujundziluk pare a se înfunda cu un dop… [...]

10 octombrie 2010
Dacă nu mi-aş fi notat, citez, “friiig dimineaţa”, această informaţie s-ar fi pierdut pentru totdeauna, pentru că am uitat cu desăvârşire cum era în dimineaţa de 10 octombrie 2010. (la momentul respectiv habar n-aveam că e 10 octombrie – în vacanţă pierd noţiunea timpului, nu ştiam nici ce zi a săptămânii e, şi că e o dată frumoasă, 10.10.2010).
Era deci frig în acea dimineaţă, deşi din… [...]

După ce m-am dat jos din bărci am luat-o pe sub arcade

spre cealaltă terasă din afara zidurilor, pentru apusul pe cale să devină tradiţional cu faţa la mare.

Pe stânci, pisici, una-n stânga, una-n dreapta.

Ultimele raze de soare mângâiau zidurile cu o lumină caldă,

în timp ce din golf se apropia ditai Titanicul.

Pare mare şi lent, dar nu e aşa – în curând a ajuns destul de… [...]

Pe măsură ce trecea ziua de ieri, creştea hotărârea: dacă tot am venit până aici, trebuie să dau o tură şi cu barca. Prea multe poveşti despre “sailing în Dalmatia… [...]” auzisem de la C. în trecut, şi-apoi, dacă am fost la Rottweileri, trebuie văzut cum e şi la Dalmaţieni (nu eram sigur că numele rasei de câini vine de la origine sau de la blana pătată precum e

După descinderea de pe ziduri, nu trece mult şi se apropie înserarea,

aşa că mă grăbesc să ajung la terasa din afara zidurilor, spre mare,

pe care o ochisem de sus, şi unde îmi zisese A. la telefon că e locul lui preferat din Dubrovnik, să beau o bere şi pentru el acolo. Zis şi făcut.

Nu trece mult şi soarele se duce la culcare.

Ziua a fost senină, şi… [...]

Într-un târziu m-am rupt de peisajul care l-a umplut pe King Kong de fericire, şi-am zis hai să vedem cum arată oraşul şi la “faţa locului”. În plus, foamea cam dădea târcoale. Înainte de coborâre, primul semn care aduce aminte de istoria recentă şi dureroasă: aşa arăta crucea din vârf după bombardament:

Prima dată am auzit de Dubrovnik cu ocazia bombardamentului, când toată lumea s-a scandalizat. Mă întrebam de ce,… [...]

8 octombrie 2010
După ziua plină de peisaje spectaculoase pe coasta muntenegreană m-am întrebat dacă voi vedea ceva mai frumos. Presiune nu mai era, făcusem “plinul” la Budva, Kotor, Perast şi Herceg Novi. Urma însă destinaţia cea mai cunoscută turistic pe plan internaţional din toată călătoria, şi eram curios dacă va face cinste renumelui.
A fost bine că am înnoptat la Herceg Novi, e aproape de graniţă şi există un… [...]

Blonda m-a agăţat de cum am coborât din autocar. Vorbea cu mine într-o germano-engleză, eu răspundeam în sârbă – că deh, cine-i jmeker. M-am dus cu ea din prima – la 10 euro, ce să mai negociez? În plus, nici nu păreau a fi prea multe oferte, se apropia înserarea.
Pe drum de la autogară la casa ei (cale de vreo 5 minute) a încercat să ghicească de unde sunt,… [...]

Razele soarelui spărseseră norii şi cădeau concentrate pe un orăşel de pe partea cealaltă a golfului – o privelişte magică, de nedescris, parcă acel loc era tocmai binecuvântat. Pentru că era de nedescris, am vrut s-o imprim pe “peliculă” pentru posteritate, iar rezultatul a fost că am parcurs scena în… dublă frustrare. Pe de o parte, pentru că n-am reuşit s-o prind în poze ca lumea – cu ochiul liber… [...]

Kotor-ul a fost o revelaţie, mi-a exaltat simţul estetic pe culmi – la propriu şi la figurat. Mă gândesc că orice ar urma azi va fi un bonus. Planul e să merg spre Nord, de-a lungul coastei, şi… atât. Mă uit în Lonely Planetă să văd ce mai e pe drum, până la graniţă Herceg Novi ar mai fi un oraş mai măricel, dar stai aşa – în carte zice… [...]

7 octombrie 2010
Oraşul Kotor dă şi numele golfului (sau o fi invers?) la capătul căruia e situat – Kotor Bay în engleză. Am autobuz la 9 dimineaţa din Budva, şi uite că-l prind. Face vreo juma’ de oră, costă tri euro… [...] (încet, scârţâind din încheieturi lingvistice, încep să trec de la albaneză la bruma de “limbă slavă” din dotare, mai precis cuvinte româneşti ce îmi par a veni din

Întreb nişte călători care aşteaptă afară descongestionarea traficului cum se ajunge la stari grad… [...], oraşul vechi. Îmi arată, pornesc, dar am impresia că o iau în direcţie greşită. N-am hartă, peisajul arată mai degrabă a şantier, şi nu se întrevăd îmbunătăţiri. Într-un târziu îmi dă prin cap să o consult pe Lil’ Jane, şi îmi arată că direcţia era bună, dar aş ajunge mai repede la apă dacă aş

Oraşele de pe coasta muntenegreană au nume scurte şi sonore, care se pretează la tot felul de jocuri de cuvinte. De exemplu, există un feribot de la Bar, Muntenegru, la Bari, în Italia. Barca Bar-Bari.
În drumul spre autogara din Bar, oraşul vechi mi-a făcut cu ochiul de sus de pe deal,

dar am decis să-i dau skip … [...]şi lui – uitându-mă pe hartă, azi voiam să ajung mai sus,

6 Octombrie 2010
Trezirea la 5 dimineaţa, a doua zi consecutiv – doar sunt în vacanţă. “Fata din Baden” sugerase ieri să vorbesc cu şoferul cursei Prizren-Tirana, să mă lase la intersecţia cu drumul Tirana-Shkodra, ca să nu mai intru în Tirana, şi găsesc acolo ceva furgon… [...]. Zis şi făcut, mă urc în autocar.

Nu peste mult timp ieşim din Kosovo, din nou fără probleme la graniţă. Uitându-mă în