Category — Sportive

Duminică am zis să încerc ceva mai departe și poate mai puțin aglomerat, m-am hotărât dimineața pentru Andermatt, scria că au zăpară ”pulbere” de 3m. Au doar două pârtii roșii (dificultate medie, de nivelul meu adica), una neagră (dificila) bifurcată și una galbenă (dificila si netasată).

Urc cu cabina până sus la 2900m, plănuiesc să cobor pârtia roșie lungă ș-apoi om vedea. Pentru a coborî de la cabină e o… [...]

Dau să mă aşez pe al doilea rând de scaune din primul vagon în care am urcat hodoronc-tronc cu clăparii în picioare şi schiurile în mână, dar – “parcă lipsește ceva din cadru. …BEȚELE! Au rămas în celălalt tren!!”
Repede, jos din tren, tronc tronc cu clăparii pe scări, treci pe sub peron, uuunde era vagonul? aha, parcă am coborât în pantă, nu pe scările din stânga, deci la dreapta,… [...]

Am tot așteptat să ”dea drumul” la bilete pe siteul lui FC Zürich, dar degeaba – rubrica cu bilete în zona oaspeților era mereu inaccesibilă. Până când cu două zile înainte de meci am apucat să sun la club, ca să-mi zică o tanti că nu se dau bilete pentru oaspeți pe site, trebuie luate de la stadion.
Bine, o facem și pe asta. Mă duc mai devreme cu domnul… [...]

Vizita la Emirates mi-a făcut poftă. Întorși acasă la V., ia să vedem ce meciuri sunt azi în afară de inaccesibilul Arsenal. Ar mai fi Millwall, mi-ar plăcea să-i văd pe suporterii lor fanatici, dar e cam departe, și uite că nu pot lua bilete online. Ridic ochii, la televizor reportaj de pe un teren de rugby, ceva meci în liga europeană. Hopa! Rugby! N-am fost niciodată la un meci.… [...]

Arsenal are meci cu Everton de la 3. Dat fiind că V. locuiește în continuare în… [...] stadionul Highbury, iar Emirates e la doi pași, savurăm luxul de a dormi cât avem chef, până e soarele sus.

Știm că probabil nu mai sunt de mult bilete la meci, dar vom merge până acolo să vedem dacă găsim ceva la bișnițarii din fața stadionului.
Haha. Nu la bișnițari, ci poate, cine știe,

”Vii la match, FCL – FCZ?”
”Clar.”
L. mi-a zis unde aveau bilete, în sectorul A2 rândul 2, dar nu mai știa ce locuri – m-am uitat pe net și am văzut că mai sunt locuri în acel sector, chiar pe rândul 2 – bine-așa, măcar ne putem vedea în pauze să discutăm fazele.
Stadionul e nou-nouț, terminat acum vreo două luni,

timp în care cele 17000 de locuri au… [...]

Nu se zice “boule” ca în “băi boule!”, ci “bul”, ca în “Bull-Mastiff”. În franceză se numește și petanque… [...], e un joc simplu, dar foarte antrenant. Se joacă pe pietriș, arunci întâi o bilă mică colorată la vreo 3-4-7 metri, după care fiecare echipă de 2-3 oameni trebuie să-și aducă cele 6 bile metalice din dotare

cât mai aproape de bila colorată.

După ce au aruncat toți bilele, se

Ce am văzut
faze spectaculoase:
”țesături” de pase scurte, ”barcelonești”
contraatacuri fulgerătoare
driblinguri printre picioare ca-n curtea școlii
pase geniale ”printre”
loburi
tacklinguri curate
pătrunderi în forță pe flancuri
centrări perfecte
goluri ”à la Bergkamp” cu exteriorul din poziții dificile
”vincluri” de la distanță
efort
angajament
”spirit de luptă”
zâmbete înainte de loviturile de la 11m
emoții
sânge rece (ultimul 11m chirurgical în vinclu)
Fete frumoase – în teren, nu… [...]

Până în acest week-end, maratonul era pentru mine vârful performanței atletice la care puteam visa. Nu-mi închipuiam probă mai grea decât alergarea a 42km.
De azi, lucrurile s-au schimbat. După 3,8km înot și 180km pe șosea, cu două cățărări pe The Beastși Heartbreak Hill, R. și ceilalți concurenți mai au doar … [...]de alergat un maraton.
”La fugă nu-mi fac probleme, a fugit atâtea maratoane – bicicleta era problema,

Cel mai bun mod de a ajunge la Heartbreak Hill… [...] e cu tramvaiul până la locul de start în cursă și de acolo cu un autobuz special, pe a cărui stație C. o descoperă imediat. Avem noroc, mai urcă doi pasageri și pornim imediat pe deal în sus.
Ajunși la capăt începem să ne dăm seama de explicația poreclei dealului. Prima imagine e a unui ciclist cu capul plecat trecând,

După 3,8km înot ieși cam amețit din apă. Unora le ia ceva timp să se orienteze, să-și dea seama pe ce lume trăiesc și să ajungă la biciclete. Repede pielea de rechin jos, pe dedesupt majoritatea au hainele de bicicletă – încalță pantofii, pun casca și la drum. Stăm după gard și-ș urmărim pe R. un pic, C. îi strigă să pună o pungă de plastic peste hainele de fugă… [...]

10 iulie 2011
Primul tren e la 5:42, deci trezirea la 4 jum’ate. 5 ore de somn, oare i-au ajuns lui R.?
De data asta nu mai greșim peronul și pe la 6 și-un sfert ajungem la locul faptei. Suntem printre ultimii, câmpul cu biciclete deja forfotește de activitate sub primele raze ale soarelui.

Cel mai aproape de apă sunt aliniate bicicletele profesioniștilor,

care au și tăblițe cu nume.

Dincolo… [...]

9 iulie 2011
C. a venit fără pantaloni scurți (se anunțaseră 15 grade, și afară sunt 25), așa că după micul dejun ne repezim până la un magazin să-și ia ceva potrivit de îmbrăcare. Când o vede însă cu brațele pline de haine pentru probat, R., fin cunoscător, o întreabă dacă nu vrea să stea ea în magazin până mergem noi să inspectăm traseul – lucru cu care spre surprinderea… [...]

15 iunie 2011
A venit în sfârşit ziua mult aşteptatului mare meci, noi contra vecinilor de deasupra. S-au învârtit colegii de un teren în mijlocul unei păduri; unii au strâmbat din nas, cum că “ce-i cu miriştea asta”, mie necunoscând altceva mi s-a părut terenul bun – avea iarbă, porţi, chiar plasă – ce-ţi mai trebuie?
Colegul S., care a jucat fotbal la nivel de juniori, a organizat o mică… [...]

29 ianuarie 2011
Nu m-am uitat de mult la patinaj, de pe când era Pluşenko “tânăr” – nu mai am răbdare la televizor. Nu mai ştiu nici cine sunt campionii, am pierdut gustul acestui sport – sunt aşadar curios să văd cum mi se va părea “live”.
Merg cu trenul – biletul pentru campionatul european de patinaj include și transportul feroviar până la destinaţie. La Berna e soare în piața… [...]

15 ianuarie 2011
“Auzi, da’ de ce au pus ăştia cursa de Cupă Mondială tocmai la Wengen, în mijlocul pustiei, în loc să organizeze şi ei undeva mai accesibil?”
L. se uită la mine cu ochi mari, increduli, gândind probabil “glumeşti, sau…?”
“Nu e în mijlocul pustiei, e în inima Alpilor, lângă cele trei mari vârfuri, Eiger, Mönch şi Jungfrau, aici e miezul… [...]! Şi nici nu se

Sezonul de schi a continuat cu un Flumserberg, un loc foarte pitoresc,

dar foarte vizitat, expresia la ordinea zilei fiind “ca în India”. În duminica în care am fost cu L. însă, a meritat – deşi jos la parcare nu era zăpadă mai deloc,

şi nici soare, pentru că era “ceaţă înaltă” – prin care însă treceai cu telecabina, şi brusc se lumina totul.

Sus

era soare, binemersi,

vreme perfectă… [...]

“Asta-i geaca ta de ski?”
“Da.”
“Naşpa. Şi ăştia-s pantalonii de schi?”
“Da….” în secunda următoare s-au întâmplat concomitent următoarele fenomene: îmi dau seama că de fapt nu am pantalonii de ski pe mine, ci alţii. În fracţiunea imediat următoare mă gândesc ‘pantalonii de ski sunt în bagaj.’ “…nu”, zic cu voce tare. “Nu sunt pantalonii de schi, care nu sunt nici în bagaj, ci acasă. Aaaargh!”
Hotărârea o iau… [...]

27 noiembrie 2010
”Locuieşti lângă stadion?” îl întreb pe V. când îi văd adresa. Scria ”Highbury apartments, North Stand”.
”Nu, stau în … [...]stadion”.
Îl ştiu de mare glumeţ pe V., aşa că abia când am ajuns la faţa locului am crezut: Stadionul Highbury, ”templul” lui Arsenal, a fost transformat în… complex rezidenţial!

Habar n-am avut. Dar e logic – infrastructura exista, au ”închis” tribunele, iar gazonul l-au transformat în… grădină

23 noiembrie 2010
Se anunţaseră 120 de fani români la meci. Dacă se scot cifrele 1 şi 0 se obţine numărul exact:

A, şi cu noi 4 – ăştia suntem toţi în sectorul B1, pe colţ, aproape de teren. Mai sunt însă câţiva fani deasupra noastră, cu fulare vişinii, până la urmă s-au strâns mai mulţi. Am ajuns devreme, echipele abia au ieşit la încălzire,

şi Viorel Moldovan la microfon… [...]