Chemarea Nordului (1): Würzburg

10 iulie

Când ziceam „Würzburg”, nu aveam absolut nici o imagine în cap. Auzisem de oraş, dar atât. Wikipedia a sugerat ceva ieri, aşteptări întrecute azi.

Planificasem aici prima oprire din drumul spre Nord, mai mult pe considerente de distanţă, fiind la mai mult de o treime de drum. Jane m-a dus la prima parcare lângă centru, de unde am ieşit nas în nas cu această biserică:

Plăcut impresionat, am luat-o la picior, la nimereală, să ies din piaţă (data viitoare voi lua o hartă). Am pornit bine – acest dom mi-a ieşit imediat în faţă

iar întorcându-mă am găsit piaţa dintr-un unghi şi mai interesant

după care m-am lăsat „luat pe sus” de oraş – m-a suprins foarte plăcut, cu case colorate şi variate, iar pavajul de piatră cubică şi liniile de tramvai şerpuinde,

ca şi alte forme geometrice ieşite arhitectonic pe te miri unde

îi dau un aer „cozy”. Cum se pare că se şi simt oamenii, dându-şi răgaz la umbre de copaci.

Furat de privelişte, am luat-o exact în direcţia opusă faţă de ce trebuia văzut. Am remediat cerând o hartă de la primul hotel ieşit în cale; amabil, omul mi-a dat (moka), şi aşa am găsit Residenz. Citisem de Residenz pe wikipedia, dar acum am aflat că e cel mai mare palat din Germania, cică, şi monument UNESCO. Într-adevăr

e tare, şi cu grădină înflorată în jur.

Acestea fiind bifate, mai rămânea un obiectiv, la celălalt capăt al centrului vechi. Care nu e mare, deşi are multe chestii prin el, ca de exemplu domul vechi şi nou (cel pe care-l văzusem din întâmplare înainte), şi care înăuntru are această schemă cu lumânari care mie mi-a adus aminte de …Hanukah, sau ceva de genu’.

Apoi, printre lume relaxată

am ajuns la fortareata Marienberg, de pe deal

pe care am admirat-o de la distanţă – era deja 5 după-masa, n-am mai urcat, ci doar am privit-o de pe podul Alte Mainbruecke (“podul vechi de peste Main”, deh), nici el de colo.

Înapoi spre oraş pe lângă primărie,

căutând un internet cafe am dat şi peste universitate

şi peste încă o biserică întâmplător spectaculoasă.

Deci, să le trăiască Würzburgul, una din cele mai plăcute surprize din Germania. Am stocat nişte imagini de vizualizat când mai aud de el. Arhitectură de arhitectură, dar mai ales aerul colorat, familiar, relaxat, plăcut.

Acestea fiind notate, ura şi spre următoarea haltă planificată, Leipzig.