Shuttle Cup

M-am mirat că-i zice “Shuttle Cup”, m-am întrebat în sinea mea de ce, dar cum n-am găsit răspuns, am lăsat-o aşa. Abia acum am văzut întâmplător pe net că “shuttle” îi zice la “fluturaşu” cela de dau ăştia în el ca disperaţii la badminton. Văzându-l, ieri, pe fluturaş, în zbor, mi-am readus aminte că cel “oficial” e făcut din pene adevărate, nu din plastic ca astea cu care ne jucăm noi pe imash.

Ei se laudă că e sportul profesionist cel mai rapid şi intens. Băi, nu ştiu, da’ e extrem de rapid şi intens. Şi pingpongu’ e rapid, da’ parcă nu dau cu atâta ură în mingea de celuloid cum izbesc ăştia shuttle-ul. Fuoarte micheteau.

Am fost aşadar cu L. la Shuttle Cup, în Uster, care e undeva “am Arsch der Welt” la stânga după colţ, cum vii în jos. O sală mică, dar cochetă, cu o galerie sus pentru vizitatori (cică au fost 500… or fi fost şi jos). Turneu regional, mic, dar charmant tocmai prin modul haios în care se iau în serios. Premii în valoare de 4100 de marafeţi, probabil strânşi din înscrierea contra a 20 de parale. Nici nu ştiu exact ce meciuri se jucau, era penultima zi a turneului, ştiu că în dreapta au început unii

apoi în stânga alţii, după feţe, juniori

dar meciul-vedetă a fost cel chiar din faţa noastră, o semifinală la dublu mixt, între 2 echipe agitate din Yverdon.

Şi dă-i, neneacă, smashuri, că abia mă puteam ţine cu oichii după puc. Ăsta, fluture. Din pene naturale. Săracile.

Cei mai meseriaşi, de departe, au fost însă aceşti grăsuţi

care au câştigat (!) un meci în 3 seturi (!!) cu doi mult mai slăbuţi.

I-am văzut când am plecat. Îşi luaseră câte o bere şi stăteau afară la o ţigare!!

“Bine jucat”, le-am zis.