exploratul face lumea mai bună

În timp ce eram sus pe terasa Jumeirah, sună C. Îi zic unde sunt, zice că vine cam în juma’ de oră să mă ia – perfect.
Vizita mea la Dubai încolțise de fapt ca o ocazie de a mă întâlni cu B., un vechi prieten care locuiește acum în Bahrain și care a zis că se repede până la Dubai dacă ajung. Însă cu vreo săptămână înainte de plecarea… [...]

Taxiul cules din fața hotelului mă duce imediat pe marea autostradă ce străbate coasta de-a lungul, nici nu știu câte benzi are, vreo 6 pe sens.

Se lasă seara, și mă gândesc că cel mai bun loc pentru a savura fenomenul este la Burj Al Arab. A. îmi dăduse ideea să mă duc la un hotel care e lângă – îl și ochisem din metrou – și să beau acolo… [...]

“Cum ajung la marină?”
“Cu taxiul sau metroul?”
“Metroul, dacă se poate.”
“Se poate, avem metrou nou.”
“Cam câte staţii?”
“Vreo 20, faceţi vreo 50 de minute”
Ăăă… trebuie că s-a exprimat greşit. Nu pot fi 20 de staţii de metrou, marina părea cam în centrul oraşului, probabil a zis 15 minute. Fac prostia să NU întreb cum se numeşte EXACT staţia la care trebuie să cobor – îmi închipui… [...]

10 martie 2011
Regretul major lăsat în Singapore e că n-am apucat să urc în acest hotel (aici pozat din taxiul care mă ducea la aeroport)

Taximetristul, vorbăreț, mi-a mai povestit una-alta. Despre amenzile mari, știam. Despre pedepsele drastice pentru traficul de droguri (scaunul electric), de asemenea. Încă nu m-am lămurit cum stă treaba în această mică dictatură prosperă. Chiar când eram tentat de gândul “mă, cine știe, poate că… [...]

Cele mai cunoscute mâncătorii din Singapore sunt hawker center-urile, foste tarabe de pe stradă mutate de autorităţi sub un acoperiş, născându-se un fel de multi-fast-food-uri, cu multe mese şi mâncare pe alese.

Experienţa e recomandată în Singapore, dar am ratat-o, pentru că am zis să ieşim la cină cu băieţii într-un local mai “spălat”. La fast food mâncarea e foarte ieftină şi igiena, zice wikipedia, bună – dacă mai ajung… [...]

Fântâna Prosperităţii nu e departe de hotel, o găsesc între nişte blocuri înalte,

cei patru străjeri

ai roţii.

Fântâna în sine e în afara orelor de program o chestie mică şi rotundă, în jurul căreia trebuie să te învârţi de 3 ori în jurul acelor de ceasornic atingând apa cu mâna.

La început am zis că e o prostie, dar până la urmă… când eşti la Roma, faci ca romanii,… [...]

Întrerupem transmisia în indirect pentru un anunţ important pentru omenire: sâmbătă, 28 mai, la Bookfest, vin câteva sfârşituri de lume… [...]. Adică lansarea primei cărţi a lui Adrian Georgescu. O recomand cu ochii-nchişi, adică pe necitite, că încă nu s-a lansat. Dacă doriţi câteva fragmente spre degustare, încercaţi pe blogul lui, nu aici, că mie nu-mi place să citesc înainte, cum nu-mi place să mi se povestească filme sau cărţi.

9 martie 2011
Strada “mea” pare destul de dărăpănată (ce mulți “ă” are cuvântul ăsta!), dar are zgârie-nor pe fundal? Are.

Are mall … [...]la colțul străzii? Are.

Mă grăbesc să trec pasarela și să intru, pentru că plouă. Prima misiune e să scot bani de la bancomat, căci după cum se știe am rămas fără lichidități. Și fără card de debit, dar de la bancă mi s-a spus că pot

Nu vedem trecere de pietoni, așa că traversăm strada prin pasajul metroului – nu vrem să riscăm o amendă din primele minute. Dincolo de pasaj trecem pe lângă un bazin cu apă din fața unui magazin (cred) în care se oglindesc perfect niște bule albastre, un efect foarte frumos.

Ieșim pe o pasarelă cu flori pe dreapta, zgârie-nori în față și apă în stânga,

dar fălcile ne cad abia când… [...]

“Auzi, te grăbeşti?”, mă întreabă taximetristul, tocmai ce m-am urcat în maşină.
“Ăă…”
“Că fac pe mine, nu mai pot, tre’ să mă duc la budă repede – nu durează mult.”
“Ăăă… ok.”
Sunt prea perplex ca să mă împotrivesc – “oare oi fi dat peste alt exemplar ca cel din Kuala Lumpur?”, mă întreb în sinea mea.
De unde totul a decurs destul de “şnur” până acum – autobuzul… [...]

Autobuzul e modern, avem locuri la etaj.

Mergem întins, încerc să stau treaz să văd cum arată ţara, dar ca de obicei nu reuşesc. De data asta însă, ţin sacul sub picioare, nu am emoţii. Mă trezesc intermitent şi încerc nişte cadre cu jungla – la urma urmei, suntem pe o autostradă care traversează o junglă ecuatorială, e prima dată când sunt într-un asemenea mediu! Cine ştie ce lighioane se… [...]

8 martie 2011
Dimineaţa a început cu un naan indian, cu ceva sos picant local, recomandat de gazdă – excepţional. Fac bagajul, scot banii singaporezi din “seif” şi îi bag în micul portofel, ca să nu mai am treabă când mă întorc. Las rucsacul la hostel la Izabel şi pornesc spre Petronaşi – avem planificată ascensiunea. Pe drumul ştiut, printre blocuri, dau de un cort pe care nu-l văzusem înainte… [...]

Ţepuşa

se află pe un mic deal, de la baza căruia poţi urca cu un microbuz. Aştept o vreme acolo, maşina urmează să vină peste 15 minute. N-am răbdare (nu-mi place să aştept fără am nimic de făcut), întreb portarul cât e până sus, zice 5-10 minute. Păi pentru 5 minute? Hai, pe jos. Într-adevăr, nu e departe deloc, ajung rapid la bază.
A.&A. ar fi trebuit să ajungă, ce-o… [...]

Am ajuns la fix sub arcade,

colectând doar câţiva stropi, care se usucă rapid în aerul cald – “afară” a început să toarne cu găleata.

Nu sunt singurul “refugiat” –

toţi privim în tăcere spectacolul naturii.

Dintotdeauna m-au impresionat dezlănţuirile planetei – cutremure, furtuni, inundaţii, tornade. În mod ciudat, nu mi-e frică – poate pentru că am avut norocul să nu trăiesc “pe viu” evenimente cu adevărat “la limită”. Pe… [...]

Am coborât din metrou la Central Market, piaţa centrală, care e un bazar acoperit albastru deschis, aici în stânga, mărginit de o stradă pietonală atrăgătoare.

(am aruncat un ochi, bineînţeles, la magazinul Nikon, fără a fi tentaţi). Am parcurs-o la pas, ajungând la o altă stradă interesantă, acoperită

şi plină de buticuri expunând marfă de lux, care mai de care (a se vedea aici în stânga):

Din atâtea vuittoane false,… [...]

Hai la peşterile Batu, deci, dacă tot nu ne-am putut urca în turnuri. Luăm metroul de la subsolul mall-ului petronaşilor, ne oprim la gară, de unde luăm bilet de tren către Batu Caves. Acest lucru merită menţionat pentru costul biletului – 1 ringgit, care e cam cât un leu de-al nostru.
Trenul e foarte curat, colorat, deloc aglomerat, civilizat,

şi… foarte răcoros – am văzut deja în mall că aici… [...]

7 martie 2011
Iniţial când am primit invitaţia de la C&J pentru nunta la Taipei m-am gândit că e momentul ideal să iau China la “picior”. Dar – A. a venit cu un plan alternativ, şi am hotărât să merg cu ei pentru o parte a traseului – mi s-a părut interesant, cu locuri pe care îmi doream să le văd. Hong Kong, Macao… şi, sus pe listă, Kuala Lumpur.… [...]

6 martie 2011
A doua zi după nuntă ne-am mai întâlnit cu C&J la un prânz foarte picant şi foarte bun, după care ne-am luat larevedere de la ei, de la Taiwan şi de la “spaţiul chinez”.
Aeroportul din Kuala Lumpur e foarte mare şi curat-Lună, să mănânci de pe jos, nu alta. Prins cu bagaje n-am apucat să fac poză, dar ar fi meritat. Noi “ne ţinem” oarecum asemănători… [...]

Înainte de a pleca din Taiwan, câteva cuvinte despre… China. Cum ziceam, dacă ai fi întrebat un chinez, încă n-am părăsit teritoriul ţării, de la aterizarea în Asia şi până acum. Taiwanul e un caz aparte. Pe de o parte, economic, mi se pare un exerciţiu de imaginaţie interesant – aşa ar fi arătat China oare dacă n-ar fi fost Mao şi nebuneasca lui ambiţie de a distruge tot ce… [...]

450 de chinezi şi 12 români – dar nunta n-a fost mai deloc diferită de ce e pe la noi. A început, ca pe la noi, cu mirele şi apropiaţii mergând să “ia mireasa de acasă”. Deosebit a fost doar că am mers cu 6 maşini – am fi încăput în 4, dar numerologia chineză spune că în 4 nu e bine, număr impar nu e bine – deci 6.… [...]