exploratul face lumea mai bună

Rua dos Correeiros, strada pe care se află hostelul nostru, e plină de viaţă la 9 seara,

dar noi ne îndreptăm din nou spre Alfama-cea-cu-terase-pe-colţ,

urcând pe străzi piezişe cu case faianţate

în căutarea Tavernei Băiatului. Tasca do Chico… [...] ne-a fost recomandată de Valentina ca un loc bun de experimentat fadoul. Până acum sugestiile ei s-au dovedit foarte bune, dar o îndoială ne dă târcoale când găsim numita taşcă, după

Construit la începutul secolului al 15-lea, turnul din Belém e al doilea monument UNESCO din cartier pe care vrem să-l vedem. Harta lui Lil’ Jane nu e edificatoare, nici nu prea vedem oameni pe stradă să-i întrebăm. Până la urmă găsim turnul când ne apropiem de apusul soarelui.

De la mânăstire trebuie să mergi o bucată bună în dreapta cum vii din stația de tramvai, de-a lungul muzeului, depărtându-te de… [...]

Belém e o suburbie a Lisabonei, dar dacă n-aș fi citit aș fi zis că e un oraș separat. Mergi mult cu tramvaiul, vreo juma de oră, pe lângă coastă. Echipa de fotbal Belenenses Lisabona e de aici, a treia echipă a orașului, după Benfica și Sporting. Dar noi mergem în Belém pentru altceva.
Mosteiro dos Jerónimos, sau mânăstirea ieronimiților

a fost construită între 1500 și 1600 (…toată perioada, a… [...]

Ne e foame. Trecem scurt pe la hostel și o întrebăm pe Valentina unde să mâncăm ceva bun. Wikitravel zice să mănânci la restaurante deținute de familii locale, și Valentina ne zice de unul în Alfama.
Nu știm drumul exact, dar ajungem până la urmă la niște scări

urmate de alte scări

după care ajungem la o intersecție

de unde nu mai știm pe unde s-o luăm. Ne e foame,… [...]

Mai devreme la castel, Gonzalo zisese că ne va spune povestea cu maurii un pic mai târziu. Momentul a venit când am ajuns la un alt punct de panoramă

înflorat,

unde ne-a adunat la poalele unui felinar

în fața unui tablou pe faianță unde e înfățișată cucerirea castelului maur de către sportugheji.

Numele ”maur” vine de la regatul numidian Maur, din nordul Marocului și al Algeriei de azi, dar termenul… [...]

Mergem în sus pe străduțe

cu faianță,

oprind din când în când, să ne povestească diverse, de exemplu despre Chapito, o școală profesională de artă ”fusion” având la bază circul.

Ajungem și la castel, dar nu intrăm – ”dacă aveți bani, merită; intrarea costă 7 euro. Dacă preferați să faceți altceva cu cei 7 euro, nu pierdeți foarte mult”, zice ghidul. Reflectez puțin – acum aș da cei 7 euro,… [...]

Dimineața, sfat la masa plină de scrisori (îmi place aranjamentul).

M&A se cunosc deja cu fetele de la recepție/bucătărie, știu procedura. Una din fete, Tatiana din Portugalia, face clătite, cu gem, foarte bune pentru micul dejun. Valentina din Sardinia ne explică ce și cum să vedem. Ne recomandă turul pe jos, organizat în fiecare zi de o firmă de studenți (după câte îmi dau seama) – e gratis, dai doar… [...]

Era de mult pe listă, auzisem numai lucruri frumoase, dar n-am avut ocazia. Din ciclul ”dați-mi un motiv și descopăr lumea”, când am aflat că M&A își petrec ziua de naștere ”undeva în Europa”, la întrebarea ”nu vii și tu?”, răspunsul a fost evident.
”Să ai aparatul la tine, Lisabona se vede senzațional din aer”, îmi scrisese A. Zis și făcut, am aparatul pregătit, iar prima poză e într-adevăr deosebită.… [...]

Cele 4 ore „libere“ le-am petrecut cu M. la Anim’est.

Două spectacole în program, primul la sala Arcub, plină

de scaune goale.

Filmul – Midori-Ko, de Keita Kurosaka, un aclamat animator experimental japonez.
Am fost curios să văd animație ”de artă”, ”pentru oameni mari”. Am încercat multă vreme să apreciez noțiuni de ”tehnică a animației”, imaginația, desenul, să îmi închipui cum e realizat (ulterior am aflat că a fost desenat… [...]

Zici că-l ia vântul pe Domnul S., aşa e de mic şi slab. Are 77 de ani, locuieşte în cartier şi ne-a săpat grădina. A cerut 30 de lei pentru o zi; T. i-a dat 40. A zis că revine a doua zi, să termine porțiunea rămasă de făcut la căderea întunericului.
A revenit, a terminat, a propus și îmbunătățiri (“e cam slab pământul, ar trebui să puneţi două căruţe… [...]

În ultima lună m-am întâlnit cu toți colegii, din toate etapele vieții: de la grădiniță până la facultate și după. Cercul s-a închis la botezul

acestui tânăr domn,

care a cunoscut o transformare absolut senzațională de la mogâldeața pe care o lăsasem data trecută.

A fost fain – prieteni buni, muzică în surdină, povești, flori,

artificii.

După care zbrrr înapoi,

cu capul înainte prin nori.

și dincolo

de nori.… [...]

Petrecerea revederii a continuat până târziu în noapte. A doua zi ne-am urnit în ritm domol, cei care am rămas, întâi la J. acasă la un mic-dejun, după care am purces la târgul de toamnă, un fel de Oktoberfest al Stuttgartului. Vremea – excelentă,

lume ”la greu”. Eram curios ce e cu acest ”fest” – e un fel de ”chilbi” mai mare, cu diverse producătoare de adrenalină

care de care… [...]

Câți ani ai când termini clasa a 4-a? 10 sau 11. Cât mai ții minte de atunci? Amintirile încep de pe la 3-4 ani, deci 6 ani de amintiri. După care drumurile se despart, din varii motive, și trec de 3-4 ori mai mulți ani de amintiri acumulate. Spațiul de pe harddisk e limitat, așa că multe din fișierele inițiale se șterg din conștient, poate chiar de tot. Perioada care… [...]

Iote ce mi-a sărit în ochi într-un aeroport nemțesc:

Îmi aduc aminte cum am auzit la radio cândva în primăvară la rubrica “pariurile noastre pentru hitul verii” – Eligzendra Sten… [...]. Și uite c-a avut unda aurită – toată varatoamna am auzit melodia peste tot, de curând într-un club “de fițe” la oră de maxim dezmăț – lumea fredonează și se zbânțuie pe numita melodie, nu par a avea nici

Odată bifate obiectivele cele mai importante din centrul istoric,

care de altfel arată frumos în soare,

cu clădiri

şi denumiri vechi,

plus scările alea exterioare de le vezi prin filme,

mă hotărăsc să încerc, în puţinul timp rămas, să văd şi celălalt loc cunoscut din Philadelphia. Pe hartă nu pare foarte departe, dar ştim cum e cu distanţele în America, aşa că mă aşez cuminte în staţia de autobuz. Și… [...]

Am cam 6 ore între zboruri – așa am vrut, cu speranța că pot da o tură prin oraș. Întreb dacă pot lăsa bagajul la aeroport, zice că nu există depozit pentru bagaje, de teama atentatelor… Blestemând printre dinți, plec cu rucsacele în spinare și pe burtă (aspectul probabil e ciudat, dar din fericire valiza mare va merge direct acasă, atâta îmi mai lipsea să trebuiască s-o trag și pe… [...]

Am fost bucuros să întorc serviciul colegilor care acum ani m-au luat cu mașina lor peste tot – m-am descurcat binișor pe imensele autostrăzi care străbat orașul. Nu eram obișnuit să ies din casă zicând ”vin să vă iau”, să fiu cu mașina, și să dureze… o oră. Distanțele sunt mari, dar te obișnuiești. Petreci mai mult timp pe drum… e un stil de viață și ăsta.
Timpul a trecut… [...]

Primele mișcări cu mașina mi-au adus aminte de șocul avut la prima încercare de a conduce mașina lui S. înainte de examenul de șoferi. Mașinile automate (sau or fi doar acestea două, întâmplător două Honde) se pare că au frâne mai sensibile decât cu ce eram eu obișnuit (singura frână de care știam atunci era cea de Dacie, unde trebuia să apeși zdravăn ca să reacționeze) – și ca atare… [...]

“Nu doriți o mașină mai mare? Avem opțiuni interesante de upgrade… [...], 5 dolari pe zi.
”Ăă… Nu-mi trebuie o mașină mai mare.”
”Avem o Toyota Camry, foarte bună, consum eficient…”
Ezit. Să dau dooj de dolari în plus pentru o mașină mai mare?
”Încape bagajul ăsta în portbagaj la Nissanul Versa de care ziceați?”
”S-ar putea să trebuiască să-l puneți pe bancheta din spate.”
”Bine… dați-mi una mai mare.”

Am dormit o oră în noaptea dinaintea plecării – nu știu cum se face că de fiecare dată așa ”iese”. N-am avut timp de bagaje, începute târziu… asta e. Bine că m-am trezit să prind avionul, odată înăuntru am adormit instant. Somnul a fost destul de chinuit, dar a fost. Într-un fel păcat, am călătorit alături de o ”oamă de știință” care mergea să-și vadă familia din Philadelphia, biochimisto-statisticiană, lucrează… [...]